2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂRMUIRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.
CÂRMUIRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârmuire sf [At: (a. 1773) GCR II, 87/1 / Pl: ~ri / E: cârmui] 1 (Reg) Conducere a unui vas cu ajutorul cârmei. 2 Conducere. 3 Guvernare. 4 Administrare. 5 (Ccr) Organ de conducere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂRMUIRE ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârmuire f. 1. conducere; 2. guvern, administrațiune; 3. odinioară, prefectură de județ.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂRMUI, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRMUI, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârmui [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~esc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRMUI, cîrmuiesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a guverna, a administra. Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. ◊ Refl. Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Concretizat, cu privire la un vas plutitor) A conduce, a dirija cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRMUIRE, cîrmuiri, s. f. Acțiunea de a cîrmui. 1. Conducere, administrare, guvernare. Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic. ISPIRESCU, L. 41. Împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta. BĂLCESCU, O. II 270. 2. (Concretizat) Organ de conducere, guvern, stă- pînire. Silise cîrmuirea pe școlarii din țară să poarte opinci. PAS, Z. I 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CÂRMUI ~iesc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîrmuíre f. Acțiunea de a ținea cîrma. Fig. Guvernare. Vechĭ. Prefectură de județ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, 3 sg. cărmuiește, imperf. 1 cârmuiam; conj. prez. 1 sg. să cârmuiesc, 3 să cârmuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, imperf. 3 sg. cârmuia; conj. prez. 3 să cârmuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, imperf. 3 sg. cârmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîrmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cîrmuiesc, conj. cîrmuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cârmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂRMUIRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administrație. 4. v. stăpânire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂRMUI vb. v. cârmi, coti, vira.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂRMUI vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîrmui vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÎRMUI vb. 1. a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a ~ Moldova în glorie.) 2. a administra, a conduce, a gospodări, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ treburile publice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÎRMUIRE s. 1. conducere, diriguire, domnie, guvernare, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. administrare, administrație, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (~ treburilor publice.) 3. (concr.) guvern, slăpînire. (Ce zice ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Welche Regierung die beste sei? Diejenige, die uns lehrt uns selbst zu regieren (germ. „Care cîrmuire e cea mai bună? Aceea care ne învață să ne conducem singuri”) – maximă a lui Goethe din „proverbe în proză”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cârmuire, cârmuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) cârmui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: administrare conducere guvernare
- Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
- Împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
-
- 2. Organ de conducere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: administrație direcție guvern stăpânire
- Silise cîrmuirea pe școlarii din țară să poarte opinci. PAS, Z. I 112. DLRLC
-
etimologie:
- cârmui DEX '98 DEX '09
cârmui, cârmuiescverb
- 1. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: administra conduce guverna
- Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. DLRLC
- Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
-
- 2. A conduce cu ajutorul cârmei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cârmi
- Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Cârmă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09