25 de definiții pentru bufniță
din care- explicative (16)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.
BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bufniță sf [At: EMINESCU, N. 23 / Pl: ~țe / E: bufnă + -iță] 1 Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, cu penajul de culoare brun-ruginie, cu dungi negre și galbene, cu capul mare și ochii galben-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi (Bubo bubo) Si: bou-de-noapte, buhă, bufnă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bufniță s.f. (ornit.) Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, cu penajul de culoare brun-ruginie cu dungi negre și galbene, cu capul mare și ochii galben-portocalii foarte mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene negre la urechi, avînd un strigăt caracteristic ce seamănă cu un vaiet (Bubo bubo); bufnă, bou-de-noapte, (pop.) buhă, (reg.) boaghe. ◊ Compar. (iron.) Frumoasă ca o bufniță. ♦ (deprec.) Om cu ochii holbați. ♦ Fig. (Epitet pentru un) om retras, tăcut, neprietenos. ♦ (arg.) Prostituată. • pl. -e. și pufniță s.f. /bufnă v. buhă + -iță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. 1. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare brună-sură, cu capul mare și ochii galbeni, mari, apropiați unul de altul și înconjurați de cearcăne roșii; are un strigăt strident care seamănă a plîns, a văietare (Bubo bubo); buhă. V. huhurez. Ai auzit c-ast’noapte o bufniță a țipat toată noaptea pe castel? DELAVRANCEA, A. 105. Se mai pomeni... că se agață de spinarea lui o bufniță. ISPIRESCU, L. 212. Făt-Frumos se uită și văzu o bufniță mare și sură. EMINESCU, N. 23. ◊ (Adesea ca termen de comparație) își deschidea clonțul de bufniță la urechea mea și-mi spunea unele lucruri de demult. SADOVEANU, N. F. 6. Am deslușit într-un colț al ferestrei capul de bufniță al dădacei mele. SADOVEANU, N. F. 135. 2. (Mai ales în Transilv.) Cucuvea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. 1. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, de culoare brună-sură, cu cap mare și cu ochi galbeni mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigăt care seamănă a văitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufnă + suf. -iță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUFNIȚĂ ~e f. 1) Pasăre răpitoare nocturnă, sedentară, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare și cu ochi rotunzi, foarte apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fată) urâcioasă și rea. [G.-D. bufniței] /bufnă + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUFNIȚĂ s. f. (ȚR) Pasăre răpitoare de noapte. Sova. Buhnița, huhurez, ciovlica. ST. LEX., 273. Bufnița. Într-o fereastră sta o bușniță și cînta. E 1748, 22r. Variante: buhniță (ST. LEX., 273), bușniță (E 1748, 22r). Etimologie: bufnă + suf. -iță. Cf. boaghe1, bogză, buhă, buhnace, puhace. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bufniță f. 1. pasăre de noapte singuratică (Strix bubo); 2. fig. care trăește retras de lume. [V. buhă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
búfniță ș ĭ (rar) búfnă f., pl. e (d. buhnă, buhă, buhnesc). Huhurez fără moțurĭ, o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochiiĭ holbațĭ. Om tăcut și mizantrop. V. boaghe, bogză.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bufnă sf vz bufniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buvniță sf vz bufniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pufniță[1] sf vz bufniță
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUFNĂ ~e f. v. BUFNIȚĂ. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUHNIȚĂ s. f. v. bufniță. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
BUȘNIȚĂ s.f. v. bufniță. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
búfnă V. bufniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bufniță s. f., g.-d. art. bufniței; pl. bufnițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bufniță s. f., g.-d. art. bufniței; pl. bufnițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bufniță s.f., g.-d. art. bufniței; pl. bufnițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bufniță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUFNIȚĂ s. (ORNIT.; Bubo bubo) buhă, (înv. și reg.) bogză, puhace, (reg.) boaghe, bufnă, joimăriță, bou-de-noapte.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUFNIȚĂ s. (ORNIT.; Bubo bubo) buhă, (înv. și reg.) bogză, puhace, (reg.) boaghe, bufnă, joimăriță, bou-de-noapte.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DIE EULE DER MINERVA BEGINNT ERST MIT DER EINBRECHENDEN DÄMMERUNG IHREN FLUG (germ.) bufnița Minerva își ia zborul la căderea nopții – Hegel, „Grundlinien der Philosophie des Rechts”, Introducere. Reflecția filozofică cere reculegere și răgaz în judecarea și aprecierea fenomenelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
O bufniță la Atena! (grec.) – în înțelesul de a o duce la Atena. E o replică din comedia Păsările a lui Aristofan, versurile 306 și 2000 (în traducerea românească, ESPLA, pag. 131 și 180). Pe vremea lui Aristofan erau destule bufnițe la Atena; pe toate monedele de argint, cît și pe emblema orașului era gravat chipul acestei păsări, simbolul înțelepciunii și al vigilenței. Prin urmare, „a duce bufnițe la Atena” înseamnă o treabă inutilă, un lucru de prisos. Cum spune zicala noastră: „a duce apă la fîntînă”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bufniță, bufnițe s. f. 1. prostituată. 2. femeie urâtă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bufniță, bufnițesubstantiv feminin
- 1. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi (Bubo bubo). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bou-de-noapte bufnă buhă
- Ai auzit c-ast’noapte o bufniță a țipat toată noaptea pe castel? DELAVRANCEA, A. 105. DLRLC
- Se mai pomeni... că se agață de spinarea lui o bufniță. ISPIRESCU, L. 212. DLRLC
- Făt-Frumos se uită și văzu o bufniță mare și sură. EMINESCU, N. 23. DLRLC
- Își deschidea clonțul de bufniță la urechea mea și-mi spunea unele lucruri de demult. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
- Am deslușit într-un colț al ferestrei capul de bufniță al dădacei mele. SADOVEANU, N. F. 135. DLRLC
-
- 2. Cucuvea. DLRLCsinonime: cucuvea
- 3. Femeie (sau fată) urâcioasă și rea. NODEX
etimologie:
- Bufnă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09