3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCĂȚEA, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.
BUCĂȚEA, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bucățea sf [At: DA / Pl: ~ele / E: bucată + -ea] Bucată mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucățea s.f. Dim. al lui bucată; bucățică. • pl. -ele. /bucăți, pl. lui bucată + -ea.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCĂȚEA s. f. v. bucățică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚEA, bucățele, s. f. Bucățică. – Din bucată + suf. -ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucățică sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86/2 / Pl: ~țele / E: bucată + -ică] 1-2 (Șhp) Bucată (mică). 3 (Fig; fam) Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (Arg; îs ~ bună) Femeie ușoară. 5 (Fam; îs ~ ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. 7 (Îe) A-și da ~ ca de la gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ ca de la gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucăți vb. IV. tr. (pop.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. A bucățit pîinea. ◊ (cu compl. intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea (POP.). ♦ A sparge. Hîrbul mi l-ai bucățit (ALECS.). • prez.ind. -esc. /bucăți, pl. lui bucată + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bucățică s.f. 1 Dim. al lui bucată; bucățea. 2 Părticică tăiată dintr-un corp solid. ◊ Bucățică ruptă = (fam.; cu privire la o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale) la fel, întocmai, identic. ∆ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă v. semăna. ◊ Expr. A face bucățele = a fărîmița. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul (ISP.). = A(-i) lua bucățica de la gură = a lipsi (pe cineva) pînă și de strictul necesar traiului. A-și trage (sau a-și lua, a-și da bucățica) de la gură v. gură. ♦ Ceea ce servește de mîncare (în cantitate mică). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă (CR.). 3 (fam.) Fată (sau femeie) frumoasă. ♦ Femeie de moravuri ușoare. • pl. -ele. /bucăți, pl. lui bucată + -ică.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. 1. v. bucată (1). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. ◊ Expr. A tace (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 12.4. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. (În legătură cu verbele «a fi», «a semăna» etc.) Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă, bucățică = exact la fel, leit (cu cineva). Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. ♦ (Prin restricție, cu nuanță afectivă) Lucru de mîncare. Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la serviri la trei. BASSARABESCU, V. 4. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi generos. A-i lua (cuiva) bucățica din gură = a exploata pe cineva, lipsindu-l chiar și de strictul necesar. [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. 2. v. bucată (2). Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. Averea bogatului mănîncă bucățica săracului ( = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are). – Variantă: (rar) bucățea (MARIAN, la TDRG) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCĂȚICĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. ◊ Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mîncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BUCĂȚI ~esc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucățì v. a face bucăți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bucățică f. bucată mică; bucățică ruptă din, leit, aidoma la chip.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucățícă f., pl. ele (dim. d. bucată). Bucată mică. Fig. Iron. Bună bucățică, bun tacîm, bună pramatie: acest băĭat e o bună bucățică. Bucățică ruptă, leit, aidoma: acest băĭat e bucățică ruptă tată-su. Pl. Lucrurĭ bune (de mîncare). – În nord și bî-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucățea (pop.) s. f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele, art. bucățelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, 3 sg. bucățește, imperf. 1 bucățeam; conj. prez. 1 sg. să bucățesc, 3 să bucățească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bucățică s. f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, imperf. 3 sg. bucățea; conj. prez. 3 să bucățească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!bucățică s. f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele, art. bucățelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, imperf. 3 sg. bucățea; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucățică/bucățea s.f., g.-d. art. bucățelei; pl. bucățele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucățică, -țele.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUCĂȚEA s. v. bucățică, fărâmă, pic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucățea s. v. BUCĂȚICĂ. FĂRÎMĂ. PIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCĂȚI vb. v. îmbucătăți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUCĂȚICĂ s. 1. fărâmă, pic, (reg.) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilv.) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilv.) smicăraie, (Ban.) smicurătură. (O ~ de pâine.) 2. v. sfărâmătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucăți vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCĂȚICĂ s. 1. fărîmă, pic, (reg.) bucăcioară, bucățea, zdreală, (prin Transilv.) mangotă, mangură, (Olt.) scramură, (Olt. și sudul Transilv.) smicăraie, (Ban.) smicurătură. (O ~ de pîine.) 2. fărîmătură, sfărîmătură. (~ dintr-un obiect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior. – d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și lua bucățica de la gură expr. a cheltui și ultimul ban (pentru a veni în ajutorul cuiva)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bucățică bună expr. 1. femeie frumoasă / atrăgătoare. 2. femeie de o moralitate îndoielnică.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucățea, bucățelesubstantiv feminin
etimologie:
- Bucată + sufix -ea. DEX '98 DEX '09
bucăți, bucățescverb
- 1. A tăia sau a sfâșia în bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciocârti ciopârți îmbucătăți
- Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. DLRLC
- Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
- Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503. DLRLC
-
etimologie:
- bucată DEX '09 DEX '98
bucățică, bucățelesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui bucată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bucățea
- I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
- Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. DLRLC
- Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. DLRLC
- 1.1. Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la servici la trei. BASSARABESCU, V. 4. DLRLC
- A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. DLRLC
-
-
- A face (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = fărâmița, mărunți. DLRLC
- Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124. DLRLC
- Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. DLRLC
- Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
-
- Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. DLRLC
- Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. DLRLC
- Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. DLRLC
-
- Averea bogatului mănîncă bucățica săracului = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are. DLRLC
-
etimologie:
- Bucată + sufix -ică. DEX '98 DEX '09