broșat², ~ă a [At: DA / E: broșa] 1 (D. cărți, broșuri) Care are foile și copertele moi cusute împreună. 2 (Teh; d. piese metalice) Care este prelucrat pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.

broșat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: broșa] 1-2 Broșare (1-2).

broșat², -ă adj. (despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu foile sau colile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). Cărți broșate. • pl. -ți, -te. /v. broșa.

broșat¹ s.n. Broșare. • /v. broșa.

BROȘAT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, caiete, cărți etc.) Cu colile cusute împreună și puse într-o copertă moale. O altă treabă a ta și-a celorlalți băieți... era să duceți în depozitul din carte sau la librăria de peste drum registrele, caietele și cărțile broșate. PAS, Z. I 271.

BROȘAT¹ s. n. 1. Broșare (1). 2. Broșare (2).

BROȘAT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, caiete etc.) Cu colile cusute împreună și puse într-o copertă moale. – V. broșa.

BROȘAT¹ s. n. Broșare. – V. broșa.

BROȘAT s.n. Broșare. [< broșa].

BROȘAT s. n. broșare. (< broșa)

broșat n. lucrarea de a broșa cărțile și rezultatul ei.

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

broșa vt [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr brocher] 1 A coase foile și copertele unei cărți, broșuri etc. 2 (Teh) A prelucra o piesă metalică pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.

broșa vb. I. tr. 1 (compl. indică coli, foi, cărți, reviste etc.) A lega sau a coase împreună într-o copertă (moale). 2 (tehn.; compl. indică suprafețe de piese din metal) A găuri sau a șănțui prin așchiere cu o broșă. ◊ Mașină de broșat = mașină cu broșă. 3 (țes.) A face ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. 4 (med.; compl. indică fracturi) A imobiliza cu ajutorul unei broșe. • prez. ind. -ez. /<fr. brocher.

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. (Spre deosebire de lega, compacta) A coase împreună colile unei broșuri, ale unui caiet, ale unei cărți etc., punîndu-le într-o copertă moale. ◊ (Absol.) Te-au pus să broșezi, adică să coși coală cu coală. PAS, Z. I 274. 2. A prelucra o piesă metalică, găurind-o sau șănțuind-o prin așchiere. ◊ Mașină de broșat = mașină prevăzută cu o broșă (3), servind la găurirea și la șănțuirea, prin așchiere, a pieselor metalice. Ac de broșat = broșă (3).

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punîndu-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

BROȘA vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șînd. / < fr. brocher].

BROȘA vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)

A BROȘA ~ez tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher

broșà v. a îndoi și coase laolaltă foile unei cărți.

*broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.

broșat s. n.

broșat s. n.

broșat s. n.

broșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. broșez, 3 broșează, 1 pl. broșăm; conj. prez. 1 sg. să broșez, 3 să broșeze; ger. broșând

broșa (a ~) vb., ind. prez. 3 broșează, 1 pl. broșăm; ger. broșând

broșa vb., ind. prez. 1 sg. broșez, 3 sg. și pl. broșează, 1 pl. broșăm; ger. broșând

broșa (ind. prez. 3 sg. și pl. broșează, 1 pl. broșăm, ger. broșînd)

BROȘAT s. v. broșare.

BROȘAT s. broșare. (~ unei cărți.)

broșat, -ă, broșați, -te adj. anchetat, cercetat.

broșa, broșez v. t. (intl.) a ancheta, a cerceta.