broșare sf [At: DA / Pl: ~șări / E: broșa + -re] 1 Coasere împreună a foilor și copertelor moi ale unei cărți, broșuri etc. Si: broșat¹ (1). 2 (Teh) Prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă Si: broșat¹ (2).

broșare s.f. Acțiunea de a broșa și rezultatul ei; broșat. • pl. -ări. /v. broșa.

BROȘARE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa. 1. Coaserea împreună a colilor unei broșuri, a unui caiet, a unei cărți etc., și punerea lor într-o copertă moale. 2. Prelucrarea pieselor de metal la mașina de broșat.

BROȘARE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.

BROȘARE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

broșa vt [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr brocher] 1 A coase foile și copertele unei cărți, broșuri etc. 2 (Teh) A prelucra o piesă metalică pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.

broșa vb. I. tr. 1 (compl. indică coli, foi, cărți, reviste etc.) A lega sau a coase împreună într-o copertă (moale). 2 (tehn.; compl. indică suprafețe de piese din metal) A găuri sau a șănțui prin așchiere cu o broșă. ◊ Mașină de broșat = mașină cu broșă. 3 (țes.) A face ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. 4 (med.; compl. indică fracturi) A imobiliza cu ajutorul unei broșe. • prez. ind. -ez. /<fr. brocher.

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. (Spre deosebire de lega, compacta) A coase împreună colile unei broșuri, ale unui caiet, ale unei cărți etc., punîndu-le într-o copertă moale. ◊ (Absol.) Te-au pus să broșezi, adică să coși coală cu coală. PAS, Z. I 274. 2. A prelucra o piesă metalică, găurind-o sau șănțuind-o prin așchiere. ◊ Mașină de broșat = mașină prevăzută cu o broșă (3), servind la găurirea și la șănțuirea, prin așchiere, a pieselor metalice. Ac de broșat = broșă (3).

BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punîndu-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

BROȘA vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șînd. / < fr. brocher].

BROȘA vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)

A BROȘA ~ez tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher

broșà v. a îndoi și coase laolaltă foile unei cărți.

*broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.

broșare s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

broșare s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

broșare s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

broșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. broșez, 3 broșează, 1 pl. broșăm; conj. prez. 1 sg. să broșez, 3 să broșeze; ger. broșând

broșa (a ~) vb., ind. prez. 3 broșează, 1 pl. broșăm; ger. broșând

broșa vb., ind. prez. 1 sg. broșez, 3 sg. și pl. broșează, 1 pl. broșăm; ger. broșând

broșa (ind. prez. 3 sg. și pl. broșează, 1 pl. broșăm, ger. broșînd)

BROȘARE s. broșat. (~ unei cărți.)

BROȘARE s. broșat. (~ a unei cărți.)

BROȘÁRE (< fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.

broșa, broșez v. t. (intl.) a ancheta, a cerceta.