BRIE² s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri] – Cuv. fr.

BRIE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

brie sf vz brei

brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.

BRIE sf. 🌿 1 Plantă aromatică cu flori albe, din familia umbeliferelor, numită și „brioală” (Meum athamanticum) (🖼 597) ¶ 2 = SLĂBĂNOG ¶ 3 – TREPĂDĂTOARE 1 [comp. breiu].

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

brâie sf vz brei

brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.

briu^[1] sm vz brei

brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.

bria vb. intr. (fran.) 1 A străluci. 2 Fig. A se deosebi, a se remarca prin calități excepționale (prin inteligență); a străluci. • prez.ind. -iez. /<fr. briller.

BRIU sbst. 🌿 – BREIU1.

BRÎIE sf. 🌿= BREIU1.

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).

BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.

BRIA vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller].

BRIA vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

A BRIA ~ez intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenția. [Sil. bri-a] /<fr. briller

breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.

brie² (sortiment de brânză) (fr.) [pron. bri] s. n., art. brie-ul [pron. briul]

Brie (regiune din Franța) [pron. bri] s. propriu f.

brie¹ (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile (desp. bri-i-)

brie¹ (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

Brie (nume de loc) (fr.) [ie pron. i] s. propriu n.

brie² (sortiment de brânză) (fr.) [ie pron. i] s. n., art. brie-ul

brie s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii

bria (a ~) (livr.) (desp. bri-a) vb., ind. prez. 1 sg. briez (desp. bri-ez), 3 briază, 1 pl. briem; conj. prez. 1 sg. să briez, 3 să brieze; ger. briind (desp. bri-ind)

brei s. m., pl. brei, art. breii

bria (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briază, 1 pl. briem (bri-em); conj. prez. 3 să brieze; ger. briind (bri-ind)

brei s. m., pl. brei, art. breii

bria vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briez, 3 sg. și pl. briază, 1 pl. briem (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. brieze; ger. briind (sil. bri-ind)

brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

-BRIE „creștere, dezvoltare”. ◊ gr. bryo „a crește” > fr. -brye, engl. -brya > rom. -brie.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIE s. v. slăbănog.

brie s. v. SLĂBĂNOG.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BRIA vb. v. străluci.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.

bria vb. v. STRĂLUCI.