2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRACA, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

braca vb. I. I tr. 1 (compl. indică obiecte) A îndrepta către un anumit punct. 2 (tehn.; compl. indică vehicule, aparate etc.) A orienta într-o anumită direcție. 3 (tehn.; compl. indică roțile directoare ale unui vehicul) A orienta pentru a întoarce; a vira. 4 (av.) A înclina un aparat de zbor pentru viraj. II intr. A vira, a întoarce. Bracați la dreapta. • prez.ind. -chez. /<fr. braquer.

BRACA vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].

BRACA vb. I. tr. 1. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. a orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ a înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intr. a întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer)

braca vb. I A întoarce ◊ „Dar nu-i nici o problemă. După 500 de metri bracați la dreapta și exact între snack-bar și rotiserie încep bungalow-urile de la motel!” R.l. 6 V 81 p. 2 (din fr. braquer; DN3)

bracà v. a pune într’o direcțiune determinată: a braca un aparat (= fr. braquer).

bracă f. Buc. (pl. brace, braci), izmene. [Lat. BRACA, nădragi].

*brachéz, a -á v. tr. (fr. braquer). Barb. Îndrept, ațintesc: a braca tunurile, binoclu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

braca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brachez, 3 brachea; conj. prez. 1 sg. să brachez, 3 să bracheze

*braca (a ~) vb., ind. prez. 3 brachea

braca vb., ind. prez. 1 sg. brachez, 3 sg. și pl. brachea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRACE s. pl. v. indispensabili, izmene.

brace s. pl. v. INDISPENSABILI. IZMENE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brace s. f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – Var. braci, s. m. pl. Lat. bracae (Candrea-Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolosit, supraviețuind în brăcire, brăcinar, îmbrăca. Cf. alb. brekë „indispensabili”, it. brache „pantalon”, prov., sp., port. braga, fr. brayes, ngr. βραϰί.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brace, s.f., pl. (reg.) Indispensabili, izmene: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da' de brace pe bărbat?” (Bârlea, 1924, II: 224). (Maram., Bucov.). – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior” (MDA).

brace, s.f., pl. – (reg.) Indispensabili, izmene: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea, 1924, II: 224). (Maram., Bucov.). – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior” (CDDE, DA, MDA).

brace, s.f., pl. – Indispensabili: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea 1924 II: 224). Termenul se folosește (rar) și în Bucovina. – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior”.

Intrare: braca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • braca
  • bracare
  • bracat
  • bracatu‑
  • bracând
  • bracându‑
singular plural
  • brachea
  • bracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brachez
(să)
  • brachez
  • bracam
  • bracai
  • bracasem
a II-a (tu)
  • brachezi
(să)
  • brachezi
  • bracai
  • bracași
  • bracaseși
a III-a (el, ea)
  • brachea
(să)
  • bracheze
  • braca
  • bracă
  • bracase
plural I (noi)
  • bracăm
(să)
  • bracăm
  • bracam
  • bracarăm
  • bracaserăm
  • bracasem
a II-a (voi)
  • bracați
(să)
  • bracați
  • bracați
  • bracarăți
  • bracaserăți
  • bracaseți
a III-a (ei, ele)
  • brachea
(să)
  • bracheze
  • bracau
  • braca
  • bracaseră
Intrare: bracă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • braca
plural
  • brace
  • bracele
genitiv-dativ singular
  • brace
  • bracei
plural
  • brace
  • bracelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

braca, brachezverb

  • 1. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. DEX '09 DN
    • 1.1. tehnică A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. DN
    • 1.2. A înclina comenzile unui avion pentru viraj. DN
    • 1.3. intranzitiv Vira, întoarce. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.