BRAȘOVEAN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

brașovean, ~ă [At: GHICA, S. XIV / Pl: ~eni, ~ence / E: Brașov + -ean] 1 smf Locuitor din Brașov. 2 smf Persoană născută (și crescută) în Brașov. 3 a Care aparține orașului Brașov. 4 sm (Înv) Negustor din zona Brașovului. 5 sm (Reg) Vânt nedefinit mai îndeaproape. 6 sf (Reg) Căruță sau trăsură mare cu coviltir Cf chervan. 7 sf (Reg) Dans popular din zona Brașovului. 8 sf Melodie după care se execută brașoveana (7).

brașovean s.m., adj. 1 s.m. Persoană care face parte din populația de bază a orașului sau a județului Brașov ori este originară de acolo; (la pl.) locuitorii Brașovului. 2 adj. Care aparține Brașovului sau brașovenilor, care se referă la Brașov sau la brașoveni; originar din Brașov. 3 (înv.) Negustor care vindea mărfuri produse la Brașov. Brașoveni, săpunari... toți mînau înspre centrul orașului (D. ZAMF.). • pl. -eni. /nm. pr. (oraș în România) Brașov + -ean.

BRAȘOVEAN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Brașov. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Brașov. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri de Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

BRAȘOVEAN, brașoveni, s. m. 1. Locuitor al Brașovului (vechiul nume al Orașului Stalin). 2. Negustor de brașovenie. Brașoveni săpunari... toți mînau înspre centrul orașului. D. ZAMFIRESCU, R. 6. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători împărțiți în... corporații: tabaci, brașoveni, gabroveni. GHICA, S. A. 36.

BRAȘOVEAN, brașoveni, s. m. (Înv.) Negustor de brașovenie. – Din Brașov + suf. -ean.

brașovean m. 1. locuitor din Brașov; 2. negustor care se aprovizionează la Brașov cu diferite obiecte fabricate de mână: era brașovean și-mi spusese brașoave AL.

brașoveán, -ncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Brașov. Negustor de ferărie, sticlărie și postavurĭ groase. S.n. fără pl. Vîntu de nord (Ml.) numi hațeganu în Mehedințĭ. Un fel de trăsură de modă veche acoperită cu pele și întrebuințată la călătoriĭ. V. rădvan.

brașovean adj. m., s. m., pl. brașoveni; adj. f. brașoveană, pl. brașovene

brașovean adj. m., s. m., pl. brașoveni; adj. f. brașoveană, pl. brașovene

brașovean s. m., adj. m., pl. brașoveni; f. sg. brașoveană, pl. brașovene