15 definiții pentru borderou

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORDEROU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

borderou sn [At: I. PANȚU, PR. 49 / Pl: ~ri / E: fr bordereau] Listă recapitulativă de mărfuri, de sume ale unui cont, de acte dintr-un dosar, de materiale dintr-o magazie etc.

borderou s.n. Tabel sau listă în care sînt înregistrate sumele unui cont, actele unui dosar etc. Mărfurile sînt înregistrate în borderou. • pl. -uri. /<fr. bordereau.

BORDEROU, borderouri, s. n. Listă recapitulativă de mărfuri, de sumele unui cont, de acte dintr-un dosar, de materiale dintr-o magazie etc. – Din fr. bordereau.

BORDEROU, borderouri, s. n. Tablou sau listă în care se trec sumele unui cont, hîrtiile unui dosar, materialele dintr-o magazie etc. Recepționarea materialelor se consemnează într-un borderou de predare. Borderou de acte justificative.Înregistrarea în carnetul de predare și în borderourile zilnice a cantităților de lapte colectate. B. O. 1953, 10.

BORDEROU, borderouri, s. n. Tablou sau listă în care se trec sumele unui cont, hîrtiile unui dosar, materialele dintr-o magazie etc. – Fr. bordereau.

BORDEROU s.n. Listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hîrtiile unui dosar etc. [< fr. bordereau].

BORDEROU s. n. listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hârtiile unui dosar etc. (< fr. bordereau)

BORDEROU ~ri n. Tabel sau listă în care se înregistrează sumele unui cont, materialele dintr-un depozit, documentele și hârtiile dintr-un dosar etc. /<fr. bordereau

borderou n. notă explicativă și amărunțită, articol cu articol, a unei socoteli.

borderóŭ n., pl. urĭ (fr. bordereau, d. bord, bord 2). Notă explicativă amănunțită, articul cu articul, a uneĭ socotelĭ. Borderoŭ de inscripțiune, acela care cuprinde enunțarea uneĭ polițe care trebuĭa să fie înscrisă în registru păstrător al ipotecilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

borderou s. n., art. borderoul; pl. borderouri

borderou s. n., art. borderoul; pl. borderouri

borderou s. n., art. borderoul; pl. borderouri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

borderou (borderouri), s. n. – Listă, factură. Fr. bordereau.

Intrare: borderou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borderou
  • borderoul
  • borderou‑
plural
  • borderouri
  • borderourile
genitiv-dativ singular
  • borderou
  • borderoului
plural
  • borderouri
  • borderourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

borderou, borderourisubstantiv neutru

  • 1. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Recepționarea materialelor se consemnează într-un borderou de predare. Borderou de acte justificative. DLRLC
    • format_quote Înregistrarea în carnetul de predare și în borderourile zilnice a cantităților de lapte colectate. B. O. 1953, 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.