bonitate sf [At: T. POP, D. J. 38 / Pl: ~tăți / E: ger Bonität] 1 Solvabilitate. 2 Valoarea economică a unui bun din gospodărie (teren, apă etc.).

bonitate s.f. 1 (fin.) Încredere de care beneficiază cineva din partea unei bănci atunci cînd solicită un credit; solvabilitate. Se asigură servicii de calitate privind bonitatea și seriozitatea partenerilor de afaceri. ♦ Situație economico-financiară bună a celui care solicită un credit. Certificat de bonitate bancară. 2 (econ.) Capacitatea unui teren, a unei ape de a da o anumită producție prin exploatare. ♦ Valoarea economică a unui teren sau a unei ape. • pl. -ăți. /<germ. Bonität.

BONITATE s. f. Calitatea unei stațiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonität.

BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].

BONITATE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare. (< germ. Bonität)

bonitate s. f. Solvabilitate ◊ „Persoanele fizice sau juridice interesate în asigurarea unor servicii de calitate privind bonitatea și seriozitatea partenerilor de afaceri români și străini [...] sunt rugate să ne contacteze [...]” R.l. 21 II 92 p. 5 (din germ. Bonität; DN – alt sens, DEX, DN3)

BONITATE f. 1) Capacitate de plată și de credit a unei persoane sau instituții; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a da producție bună prin exploatare. /<germ. Bonität

bonita vt [At: ENC. AGR. / Pzi: ~tez / E: ns cf bonitate] A determina valoarea economică a unui bun din gospodărie (mai ales capacitatea agricolă a solului).

bonita vb. I tr. (econ.) A stabili valoarea economică a unui bun. • prez.ind. -ez. /de la bonitate, prin derivare regresivă.

bonitate s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități

bonitate s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități

bonitate s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități

BONITATE s. v. solvabilitate.

BONITATE s. (FIN.) solvabilitate, (rar) plătnicie, solvență.