BOLTITURĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.

boltitură sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 37 / Pl: ~ri / E: boltă + -(i)tură] Partea boltită a unei construcții.

boltitură s.f. (pop.) 1 Partea arcuită a unei construcții; (pop.) boltiș. 2 Fig. Arcadă de verdeață formată de ramurile unite ale arborilor. Sub boltiturile stejarilor celor bătrîni (AGÂR.) • pl. -i. /bolti + -tură.

BOLTITURĂ 👉 BOLTIRE.

BOLTITURĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolți. – Bolti + suf. -tură.

BOLTITURĂ, bollituri, s. f. Partea superioară, boltită, a unei construcții sau a unei încăperi; boltă. (Fig.) Prin boltitură de frunze bîzîiau roiuri nevăzute de gîngănii. AGÎRBICEANU, S. P. 18.

BOLTITURĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură.

boltitură f. lucrarea de a bolti și rezultatul ei; zid în formă de arcadă sau de semicerc.

boltitúră f., pl. ĭ. Acíunea de a boltĭ. Rezultatu eĭ, boltă.

boltire sf [At: IORGA, C. I. II, 8 / Pl: ~ri / E: bolti] 1 Construire în formă de boltă (1). 2 (Înv) Bolta (1) cerului.

boltire s.f. 1 (arhit.) Boltă, arcadă. ◊ Compar. Rămînea cu ochii pierduți spre pădure, ce părea o boltire (AGÂR.). ◊ Poet. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții (GAL.). 2 Fig. Boltă cerească. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMIN.). • pl. -i. /v. bolti.

BOLTIRE, BOLTITURĂ (pl. -turi) sf. 💒 1 Partea superioară a unei construcțiuni, a unei încăperi, în formă de boltă ¶ 2 Arcadă [bolti].

BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului). Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMINESCU).

boltitură s. f., g.-d. art. boltiturii; pl. boltituri

boltitură s. f., g.-d. art. boltiturii; pl. boltituri

boltitură s. f., g.-d. art. boltiturii; pl. boltituri

BOLTITURĂ s. v. arcadă.

BOLTITURĂ s. arc, arcadă, boltă, (înv.) sclip. (~ la o construcție.)

BOLTIRE s. v. boltă, cer, firmament.

boltire s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.