boțit, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~iți, ~e / E: boți] 1 Mototolit. 2 Zbârcit (la față).

boțit, -ă adj. 1 (despre haine, stofe, hîrtie etc.) Care este mototolit. 2 Fig. (despre față, frunte etc.) Care este zbîrcit, încrețit, ridat. Fața mică, boțită..., toată în zbîrcituri adînci (VLAH.). 3 (despre persoane, lucruri etc.) Care este înghesuit. • pl. -ți, -te. /v. boți.

BOȚIT, -Ă, boțiți, -te, adj. (Mold.) 1. (Despre stofe sau haine) Mototolit. 2. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit. De cînd îl țin minte oamenii, așa îl știu, cu pielea boțită și arsă și cu pălăria ca clopotul pe capul plecat. SADOVEANU, O. III 561. Fața mică, boțită și scrijelată toată în zbîrcituri adînci. VLAHUȚĂ, N. 124.

BOȚIT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbîrcit, încrețit. – V. boți.

boțit a. făcut boț: mototolit, ghemuit.

abotit, ~ă^[1] a vz boțit

boți [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/8 / Pzi: ~țesc / E: bot] 1-2 vtr (Mol) A (se) face boț. 3-4 vtr A (se) mototoli în mână Si: a (se) cocoloși, a (se) ghemui, a (se) glomozi, a (se) ponosi. 5 vt Aprinde la strâmtoare pe cineva Si: a înghesui. 6-7 vtr A (se) îngrămădi. 8-9 vtr A (se) aduna.

boți vb. IV. 1 tr., refl. A (se) mototoli, a (se) șifona. Îmi boțiți hainele (ALECS.). ♦ (tr.) A mototoli în mînă. Ea boți scrisoarea în mînă (EMIN.). 2 refl. Fig. (compl. indică mai ales fața, fruntea oamenilor) A se zbîrci, a se încreți (la față); a se rida. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri (CE. PETR). ◊ (tr.) Vîrsta i-a boțit fața. 3 tr. (compl. indică persoane, lucruri etc.) A prinde la strîmtoare; a înghesui. L-au boțit la un gard (NEC.). 4 tr. Fig. A schița un gest de nemulțumire prin încrețirea buzelor. Aurica boți puțin buzele (CĂL.). • prez.ind. -esc. /boț¹ + -i.

BOȚI, boțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la un lucru) A face boț, a mototoli. V. ghemui. Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76. Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760. ◊ Refl. Mi s-a boțit pălăria. 2. (Cu privire la fața omului) A zbîrci, a încreți. Vîrsta i-a boțit fața. ◊ Refl. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.

BOȚI, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbîrci, a (se) încreți. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț¹.

A BOȚI ~esc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț

A SE BOȚI mă ~esc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț

BOȚI vb. (Mold.) 1. A prinde la strîmtoare, a înghesui pe cineva. Boțind pre varvari în balta ce era acolo, ca la 14 mii… au pierit. CANTEMIR, HR. L-au boțit la un gard și l-au prins viu. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. 2. A (se) îngrămădi, a (se) aduna, a (se) strînge. [Tina Nilului] în patruzeci de zile crescînd se boțește. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE. ◊ Fig. Și s-au boțit toate aceste [pîre]… asupra lui Constantin-Vodă la Poartă. NECULCE. Etimologie: boț + suf. -i. Vezi și boț, boțos. Cf. decăsi, îngloti (2). verb

boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V. boț].

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.

boți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțesc, 3 sg. boțește, imperf. 1 boțeam; conj. prez. 1 sg. să boțesc, 3 să boțească

boți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțesc, imperf. 3 sg. boțea; conj. prez. 3 să boțească

boți vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțesc, imperf. 3 sg. boțea; conj. prez. 3 sg. și pl. boțească

BOȚIT adj. v. șifonat.

BOȚIT adj. v. creț, cutat, încrețit, ridat, zbârcit.

BOȚIT adj. mototolit, necălcat, șifonat. (Haine ~.)

boțit adj. v. CREȚ. CUTAT. ÎNCREȚIT. RIDAT. ZBÎRCIT.

BOȚI vb. v. șifona.

BOȚI vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.

boți vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.

BOȚI vb. a (se) mototoli, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

A boți ≠ a călca

boțit, -ă, boțiți, -te, adj. Mototolit, șifonat. – Din boți.

boțit, -ă, boțiți, -te, adj. – Mototolit, șifonat. – Din boți.

boți, boțesc, v.t.r. A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. ■ Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din boț.

boți, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din boț.

boți, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. – Din boț.

a boți mutra (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.