BIVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. – Din bg. bivolica.

bivoliță sf [At: LET. III, 307/9 / V: biho-, hibo-, biol- / A: bivoliță / Pl: ~țe / E: bg биволица] 1 Femela bivolului (1) Si: (reg) bivolă. 2 (Dep) Epitet dat unei femei grase și nesimțite.

bivoliță s.f. Femela bivolului. ♦ (deprec.) (Epitet pentru o)femeie grasă, dizgrațioasă, nesimțită. • acc. și bivoliță. pl. -e. /<bg. биволица.

BIVOLIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 🐒 Partea femeiască a bivolului ¶ ❍ familiar pop. Femeie foarte grasă [blg.].

BIVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. [Acc. și: bivoliță] – Din bg. bivolica.

BIVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. Lapte de bivoliță. ▭ O bivolița veni să-i miroase hainele. DUMITRIU, N. 227.

BIVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Fig. Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, insensibile. – Bg. bivolica.

BIVOLIȚĂ ~e f. Femela bivolului. [G.-D. bivoliței] /<bulg. bivolica

bivoliță f. femeiușca bivolului, dă un lapte mai gros decât al vacei.

bívoliță f., pl. e (d. bivol; bg. tot așa). Femela bivoluluĭ. – În nord -líță.

biboliță sf vz bivoliță

biholiță sf vz bivoliță

bioliță sf vz bivoliță

bivoliță s. f., g.-d. art. bivoliței; pl. bivolițe

bivoliță s. f., g.-d. art. bivoliței; pl. bivolițe

bivoliță s. f., g.-d. art. bivoliței; pl. bivolițe

bivoliță, -țe.

BIVOLIȚĂ (< bg.) s. f. Femela bivolului. Dă o producție de lapte redusă (500-600 l anual), dar cu un conținut ridicat de grăsime (8%).