BIORITM, bioritmuri, s. n. Ritm al proceselor biologice, cu durată diferită de la un proces la altul. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biorythm.

bioritm sn [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~uri / E: eg biorhythm] (Blg) Ritm al activității organismului datorat particularităților biologice individuale.

bioritm s.n. (biol.) Ritm al activității organismului condiționat de particularitățile biologice individuale. • sil. bi-o-. pl. -uri. /<fr. biorythme; cf. gr. βίος „viață”, ῥυθμός „ritm”.

BIORITM, bioritmuri, s. n. (Biol.) Ritm (2) al activității organismului datorat particularităților biologice individuale. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biorhythm.

BIORITM s. n. desfășurare ritmică, cu caracter ciclic, a activităților vitale. (< engl. biorhythm)

bioritm s. n. (biol.) Cadență echilibrată a activității organismului ◊ „Geroigiena înseamnă în primul rând planificarea modului de viață a fiecărei zile și apoi a săptămânii, anului etc. Bioritmurile trebuie respectate dacă dorim să rămânem oameni echilibrați fizic și psihic.” Sc. 28 II 76 p. 2; v. și R.l. 2 III 81 p. 1; v. și bioritmogramă (din engl. biorhythm, fr. biorythme; BD 1966, DTN 1972; DM; DEX-S)

BIORITM n. Ritm al proceselor biologice, cu durată diferită de la un proces la altul. /<engl. biorhythm

bioritm (desp. bi-o-) s. n., pl. bioritmuri

bioritm (bi-o-) s. n., pl. bioritmuri

bioritm s. n. (sil. bi-o-) → ritm