BIOPSIE, biopsii, s. f. Extragere, pe cale chirurgicală sau prin puncție aspiratorie, a unui fragment de țesut viu pentru a fi studiat la microscop, în vederea stabilirii diagnosticului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopsie.

biopsie sf [At: DEX² / P: bi-op-si-e / Pl: ~ii / E: fr biopsie] Extragere chirurgicală a unui fragment dintr-un țesut viu pentru a fi studiat la microscop, în vederea stabilirii diagnosticului.

biopsie s.f. (med.) Prelevare, pe cale chirurgicală sau prin puncție aspiratorie, a unui fragment de țesut sau a unui organ dintr-un organism viu în scopul efectuării unui examen necesar diagnosticului. • sil. bi-op-. pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. biopsie, engl. biopsy, cf. gr. βίος „viață”, ὄψις „vedere”.

BIOPSIE, biopsii, s. f. Scoatere prin procedee chirurgicale a unui fragment dintr-un țesut viu pentru a fi studiat la microscop. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopsie.

BIOPSIE s.f. (Med.) Tăiere a unei porțiuni dintr-un țesut viu din corpul unui om sau al unui animal pentru a fi examinat la microscop. [Gen. -iei. / < fr. biopsie, cf. gr. bios – viață, opsis – vedere].

BIOPSIE s. f. examinare la microscop a unei porțiuni dintr-un țesut sau organ, în scopul identificării unei boli. (< fr. biopsie)

BIOPSIE f. Extragere pe cale chirurgicală a unei porțiuni de țesut viu pentru a fi studiat la microscop. [Art. biopsia; G.-D. biopsiei; Sil. -psi-e] /<fr. biopsie

biopsic, ~ă a [At: DEX² / P: bi-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: biopsie + -ic] (Med) 1 De biopsie. 2 Care aparține biopsiei. 3 Referitor la biopsie.

biopsic, -ă adj. (med.) Care aparține biopsiei, care se referă la biopsie. • sil. bi-op-. pl. -ci, -ce. /<fr. biopsique.

biopsie (desp. bi-op-si-/o-psi-) s. f., art. biopsia, g.-d. art. biopsiei; pl. biopsii, art. biopsiile (desp. -si-i-) corectat(ă)

biopsie (bi-op-si- / -o-psi-) s. f., art. biopsia, g.-d. art. biopsiei; pl. biopsii, art. biopsiile

biopsie s. f. (sil. bi-; mf. -psi-), art. biopsia, g.-d. art. biopsiei; pl. biopsii, art. biopsiile