opțiuni
  • info

11 definiții pentru binișliu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINIȘLIU, binișlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișlı.

binișliu sm [At: FILIMON, ap. ȘIO / Pl: ~ii / E: tc binisly] (Înv) 1 Purtător de biniș (2). 2 (Pex) Curtean.

binișliu s.m. (înv.) Persoană care purta biniș. ♦ Ext. Curtean. • pl. -ii. /<tc. binișlı.

‡BINIȘLIU sm. Cel ce purta un biniș; curtean: Doamna cu boierii cei mari și binișliii săi (FIL.) [tc. binišly].

BINIȘLIU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli.

BINIȘLIU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli.

binișliu m. purtător de biniș, curtean: Doamna cu boierii cei mari și binișlii săi FIL. [Turc. BINIȘLY].

binișlíŭ m. (turc. binišli). Vechĭ. Purtător de biniș, boĭer, curtean.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

binișliu (înv.) s. m., art. binișliul; pl. binișlii, art. binișliii (desp. -li-ii)

binișliu (înv.) s. m., art. binișliul; pl. binișlii, art. binișliii (-li-ii)

binișliu s. m., art. binișliul; pl. binișlii, art. binișliii

Intrare: binișliu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binișliu
  • binișliul
  • binișliu‑
plural
  • binișlii
  • binișliii
genitiv-dativ singular
  • binișliu
  • binișliului
plural
  • binișlii
  • binișliilor
vocativ singular
  • binișliule
plural
  • binișliilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

binișliu, binișliisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.