21 de definiții pentru betelie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETELIE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

betelie sf [At: ODOBESCU, S. I, 418 / V: bartă, belterie, berte-, -leică, -leucă / E: bată cf ger Börtel] 1 Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, fustelor etc. Si: (reg) bată. 2 Tivitură de sus a pantalonilor, a rochiei etc., prin care se trece un șiret etc. Si: refec. 3 (Pex) Margine tivită la gâtul sau mânecile iei sau ale cămășii. 4 (Rar) Cingătoare Cf bată, bartă. 5 (Reg; îf belterie) Fâșie de pânză sau postav, îngustă și lungă.

betelie s.f. 1 Fîșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; bată. 2 Tivitură în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., prin care se trece un șiret etc.; ext. margine tivită la gîtul sau la mînecile cămășii sau ale iei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /de la bată.

BETELIE, Olten. BETELCĂ (pl. -ci) sf. 👕 1 Fășie cusută în partea de sus la izmene, la cioareci sau la rochie: cămașa ei... se adună toată în cute la betelia rochiei (DLVR.) 2 Tivitură făcută tot acolo, spre a trece prin ea brăcinarul sau baiera ca să se poată strînge după voie la mijloc 3 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși; bată, bantă, betiță [bată].

BETELIE, betelii, s. f. Fâșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

BETELIE, betelii, s. f. Fîșie cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., încingînd mijlocul corpului; tivitură făcută în același loc (ca să se poată trece prin ea o baieră, un șiret etc.); p. ext. marginea tivită la răscroiala sau la mînecile cămășii sau iiei. V. bantă, bentiță. Tu porți... pantaloni pe care-i leapădă tatăl tău și pe care mama îi scurtează, îi strînge la betelii pe măsura ta. PAS, Z. I 66. Privi lung la mijlocul ei subțire, mlădios și sugrumat în betelia rochiei zdrențăroase. DELAVRANCEA, V. V. 121. [Iia] se încheie la mînicuțe cu o betelie decorată. ODOBESCU, S. I 418.

BETELIE, betelii, s. f. Fîșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); p. ext. margine tivită la gîtul sau la mînecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

BETELIE ~i f. 1) Fâșie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); bată. 2) Tivitură făcută în partea de sus a fustei sau a pantalonilor, prin care se trece o gumă, un șiret etc. în scopul ajustării. [Art. betelia; G.-D. beteliei; Sil. -li-e] /Din bată

betelie f. 1. fășie în care se coase și se strâng crețiturile rochiilor; 2. tivitură în care se strâng crețiturile mânecilor largi la cămăși. [Diminutiv dela bată].

betelíe f. (din bertelie [Lex. Bud.] infl. d. bată-bete și ruda cu it. bertelle și fr. bretelles, bretele, d. vgerm. brittil, frîŭ. Dac., 2, 651). Cingătoarea izmenelor, pantalonilor saŭ fusteĭ (o bată lată cusută de această îmbrăcăminte). – În Olt. betélcă, pl. ĭ (Cdr.).

BA (pl. bete) sf. 1 👕 = BETELIE 2 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși, bantă, bentiță 3 Fășia, de obiceiu de altă coloare, care formează marginea unei țesături sau unui postav 4 BETE pl. 👕 Un fel de cingătoare constînd dintr’o fășie îngustă și foarte lungă țesută din lînă de diferite culori și împodobită adesea cu mărgele și cu fluturi, cu care bărbații și femeile își încing mijlocul: betele înguste cusute cu mărgele... toate sînt țesute și lucrate în casă (VLAH.); proverb: a da pe cineva pe bete afară, a-l goni cu ocară dintr’un Ioc, dintr’o casă [lat. vĭtta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile (desp. -li-i-)

betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile

betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETELIE s. bată, (reg.) brăcinăriță, (Olt. și Transilv.) veacă.

BETELIE s. bată, (reg.) brăcinăriță, (Olt. și Transilv.) veacă. (~ la pantaloni.)

Intrare: betelie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betelie
  • betelia
plural
  • betelii
  • beteliile
genitiv-dativ singular
  • betelii
  • beteliei
plural
  • betelii
  • beteliilor
vocativ singular
plural
belterie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bertelie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beteleucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beteleică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

betelie, beteliisubstantiv feminin

  • 1. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tu porți... pantaloni pe care-i leapădă tatăl tău și pe care mama îi scurtează, îi strînge la betelii pe măsura ta. PAS, Z. I 66. DLRLC
    • format_quote Privi lung la mijlocul ei subțire, mlădios și sugrumat în betelia rochiei zdrențăroase. DELAVRANCEA, V. V. 121. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Ia] se încheie la mînicuțe cu o betelie decorată. ODOBESCU, S. I 418. DLRLC
etimologie:
  • bată DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.