BIGAMIE, bigamii, s. f. (Jur.) Infracțiune care constă în încheierea de către o persoană căsătorită a unei noi căsătorii. – Din fr. bigamie.

bigamie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bigamie] 1-2 Situație a persoanei bigame (1, 3). 3 (Jur) Infracțiune penală ce constă în încheierea unei căsătorii, de către o persoană căsătorită, fără a i se fi desfăcut căsătoria anterioară.

bigamie s.f. (jur.) Infracțiune care constă în încheierea de către o persoană căsătorită a unei noi căsătorii, fără să fi fost desfăcută legal căsătoria anterioară. ♦ Situația unei persoane bigame. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<lat. bigamia, fr. bigamie, germ. Bigamie, ngr. βιγαμία.

*BIGAMIE sf. ⚖️ Starea de bigam; crima bigamului [fr.].

BIGAMIE, bigamii, s. f. Situația unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.

BIGAMIE s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. Conform Codului penal al Republicii Populare Romîne, delictul de bigamie se pedepsește cu închisoare corecțională.

BIGAMIE, bigamii, s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. – Fr. bigamie.

BIGAMIE s.f. Situație în care se găsește o persoană căsătorită legal cu două persoane în același timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].

BIGAMIE s. f. situație a cuiva căsătorit cu două persoane în același timp. (< fr. bigamie)

BIGAMIE ~i f. Situație de bigam. [Art. bigamia; G.-D. bigamiei; Sil. -mi-e] /<fr. bigamie

bigamie f. crima bigamului.

*bigamíe f. (d. bigam). Starea bigamuluĭ.

bigamie s. f., art. bigamia, g.-d. art. bigamiei; pl. bigamii, art. bigamiile (desp. -mi-i-)

bigamie s. f., art. bigamia, g.-d. art. bigamiei; pl. bigamii, art. bigamiile

bigamie s. f., art. bigamia, g.-d. art. bigamiei; pl. bigamii, art. bigamiile

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-. □ ~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man₂), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom₂), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped₂), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.