opțiuni
  • info

14 definiții pentru biblic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.

BIBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.

biblic, ~ă a [At: (a. 1836) URICARIUL VII, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biblique] 1 Care aparține Bibliei (1). 2 Referitor la Biblie (1). 3 Din timpul Bibliei. 4 Asemănător cu Biblia (1). 5 Străvechi.

biblic, -ă adj. 1 Care aparține Bibliei, care se referă la Biblie. Text biblic. ♦ Care este asemănător cu Biblia; ca în Biblie. O atmosferă biblică. ♦ (despre societăți, asociații etc.) Care se ocupă cu studiul și cu răspîndirea învățăturilor Bibliei. 2 Din vremurile evocate în Biblie. ♦ Ext. Străvechi. • pl. -ci, -ce. /<fr. biblique.

*BIBLIC adj. ⛪ Din Biblie, a(l) Bibliei [fr.].

BIBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care ține de biblie, al bibliei, din biblie. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau... mai moi... decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70. Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. ♦ (Substantivat, f.) Învățătură din biblie. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.

BIBLIC, -Ă, biblici, -e, adj. Care aparține bibliei, privitor la biblie; din timpul bibliei, asemănător cu biblia. – Fr. biblique (<gr.).

BIBLIC, -Ă adj. Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. [< fr. biblique].

BIBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique)

BIBLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care țin de Biblie; propriu Bibliei. Nume ~. 2) Care se referă la timpul evocat de Biblie. [Sil. bi-blic] /<fr. biblique

biblic a. 1. propriu Bibliei: stil biblic; 2. relativ la Biblie: Societatea biblică, înființată la Londra în 1804, pentru răspândirea Sf. Scripturi printre popoare.

bíblic, -ă adj. (d. Biblie). Relativ la Biblie. Societate biblică, p. propagarea Bibliiĭ. Stil biblic, care seamănă cu al Bibliiĭ. Adv. Ca de Biblie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biblic (desp. bi-blic) adj. m., pl. biblici; f. biblică, pl. biblice

biblic (bi-blic) adj. m., pl. biblici; f. biblică, pl. biblice

biblic adj. m. (sil. -blic), pl. biblici; f. sg. biblică, pl. biblice

Intrare: biblic
biblic adjectiv
  • silabație: bi-blic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biblic
  • biblicul
  • biblicu‑
  • biblică
  • biblica
plural
  • biblici
  • biblicii
  • biblice
  • biblicele
genitiv-dativ singular
  • biblic
  • biblicului
  • biblice
  • biblicei
plural
  • biblici
  • biblicilor
  • biblice
  • biblicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biblic, biblicăadjectiv

  • 1. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau... mai moi... decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70. DLRLC
    • format_quote Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Învățătură din biblie. DLRLC
      • format_quote Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
    • 1.2. Străvechi. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      sinonime: străvechi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.