2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
behaviorist, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: eg behaviorist, fr béhavioriste] 1-2 smf, a (Adept) al behaviorismului. 3 a Care se referă la behaviorism.
behaviorist, -ă [biheivio’rist] s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Adept) al behaviorismului. 2 adj. Care aparține behaviorismului sau behavioriștilor, care se referă la behaviorism sau la behavioriști. • pl. -iști, -iste. /<engl. behaviorist, fr. béhavioriste.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BEHAVIORIST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEHAVIORIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al behaviorismului. (< fr. béhavioriste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BEHAVIORIST2 ~stă, ~ști, ~ste m. și f. Adept al behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEHAVIORIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de behaviorism; propriu behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BEHAVIORIST adj. (PSIH.) comportamentist. (Orientare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
behaviorist, behavioriștisubstantiv masculin behaviorist, behavioristăadjectiv behavioristă, behavioristesubstantiv feminin
- 1. (Adept) al behaviorismului. DNsinonime: comportamentist
etimologie:
- béhavioriste DN