bazinet sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr bassinet] (Atm) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului.

bazinét s.n. 1 (anat.) Segment superior, dilatat, al canalului excretor al rinichiului, care face legătura dintre hil și ureter; pelvis renal. 2 (geogr.) Porțiune lărgită din valea unui rîu la ieșirea lui din chei, formată prin eroziune laterală. 3 Mic vas folosit în practica medicală, în spitale etc. pentru colectarea urinei și a materiilor fecale la pacienții imobilizați la pat. • pl. -e. /<fr. bassinet.

BAZINET, bazinete, s. n. Pungă în scobitura rinichiului, de unde pornesc tuburile urinifere.

BAZINET, bazinete, s. n. Pungă în scobitura rinichiului, de unde pornesc tuburile urinifere. – Fr. bassinet.

BAZINET s.m. Parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. [< fr. bassinet].

BAZINET s. n. 1. mic bazin. 2. parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. (< fr. bassinet)

BAZINET ~e n. 1) anat. Parte superioară a căilor urinare, cuprinzând tuburile urinare. 2) Vas special, întrebuințat mai ales în spitale, pentru necesitățile de evacuare, la persoanele care nu se pot ridica și umbla. /< fr. bassinet

bazinet s. n., pl. bazinete

bazinet s. n., pl. bazinete

bazinet s. n.. pl. bazinete

BAZINET s. (ANAT.) pelvis renal, (înv.) lighenuț.

BAZINET s. (ANAT.) (înv.) lighenuț.

BAZINÉT (după fr. bassinet) s. n. 1. Spațiu larg al căilor de urinare, rezultat din confluența calicelor și care continuă inferior cu ureterul; pelvis renal. 2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea din chei, formată prin eroziune laterală.