bavură sf [At: LTR / Pl: ~re, -ri / E: fr bavure] 1 (Teh) Material rămas peste profilul normal, pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. 2 (Pgr) Contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă.

bavúră s.f. 1 (tehn.) Surplus de material rezultat la elaborarea unor semifabricate prin matrițare, forjare, turnare etc. 2 (tipogr.) Contur îngroșat lăsat de o cerneală de proastă calitate. • pl. -i, -e. /<fr. bavure.

BAVURĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Porțiune de material ieșit în relief față de profilul intenționat al unei piese, monede etc. după o operație de nituire, turnare, laminare, forjare etc. – Fr. bavure.

BAVURĂ s.f. 1. Porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (Poligr.) Contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. [< fr. bavure].

BAVURĂ s. f. 1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. (< fr. bavure)

bavură s. f., g.-d. art. bavurii; pl. bavuri

bavură s. f., g.-d. art. bavurii; pl. bavuri

bavură s. f., g.-d. art. bavurii; pl. bavuri