BACTERIOLOGIE s. f. Ramură a microbiologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.

bacteriologie sf [At: DA ms / P: ~ri-o-lo-gi-e / Pl: ~ii / E: fr bactériologie] Ramură a biologiei care studiază bacteriile și acțiunea lor asupra organismelor.

bacteriologie s.f. (microbiol.) Ramură a microbiologici care se ocupă cu studiul diferitelor specii de bacterii, al proprietăților lor și al relațiilor acestora cu medicina, agricultura sau cu industriile specializate. • sil. -ri-o-. g.-d. -iei. /<fr. bactériologie.

*BACTERIOLOGIE sf. 🩺 Partea microbiologiei care se ocupă cu studiul bacteriilor [fr.].

BACTERIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.

BACTERIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care are ca obiect studiul bacteriilor. V. microbiologie. Pronunțat: -ri-o-.

BACTERIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care are ca obiect studiul bacteriilor. V. microbiologie. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bactériologie (< gr.).

BACTERIOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care studiază bacteriile și acțiunea lor asupra organismului. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. bactériologie].

BACTERIOLOGIE s. n. ramură a microbiologiei care studiază bacteriile. (< fr. bactériologie)

BACTERIOLOGIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul bacteriilor. [Art. bacteriologia; G.-D. bacteriologiei; Sil. -gi-e] /<fr. bactériologie

bacteriologie f. partea biologiei ce are de obiect studiul organismelor infinit de mici: bacili, bacterii, microbi.

*bacteriológie f. (bacterii și -logie) Partea biologiii care se ocupă de bacteriĭ. – Vulg. bacteoro-.

bacteriologie (desp. -ri-o-) s. f., art. bacteriologia, g.-d. bacteriologii, art. bacteriologiei

!bacteriologie (-ri-o-) s. f., art. bacteriologia, g.-d. bacteriologii, art. bacteriologiei

bacteriologie s. f. (sil. -ri-o-), art. bacteriologia, g.-d. bacteriologii, art. bacteriologiei

bacteriologie, -giei gen. a.

BACTERIO- „bacterii, bacterian”. ◊ gr. bakterion „bastonaș” > fr. bacterio-, engl. id., germ. bakterio- > rom. bacterio-. □ ~cit (v. -cit), s. n., hematie alungită în formă de bacil; ~clorofilă (v. cloro-, v. -fil₂), s. f., pigment existent în cromatoforii bacteriilor fototrofe; ~colie (v. -colie₁), s. f., prezența germenilor bacterieni în fiere; ~fag (v. -fag), s. m., microorganism care distruge bacteriile; ~fagie (v. -fagie), s. f., distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi; ~fagoterapie (v. fago-, v. -terapie), s. f., tratament al unei infecții prin administrarea bacteriofagilor specifici; ~genic (v. -genic), adj., care este generat de bacterii; ~litic (v. -litic₂), adj., care produce bacterioliză; ~liză (v. -liză), s. f., proces de dezintegrare a bacteriilor sub acțiunea agenților chimici; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bacteriologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul bacteriilor; sin. microfitologie (2); ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de analiză a unui mediu bacterian; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare a bacteriilor de către histiocite; ~riză (v. -riză₁), s. f., simbioză între rădăcinile unor leguminoase și bacteriile fixatoare de azot; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al unui preparat microscopic în vederea depistării bacteriilor; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește înmulțirea bacteriilor; ~stază (v. -stază), s. f., acțiunea de inhibare a multiplicării bacteriilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratament care utilizează ca medicamente microbi capabili să distrugă germenii patogeni; ~toxemie (v. tox/o-, v. -emie), s. f., intoxicație generală produsă de toxinele bacteriilor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe chimice) cu afinitate pentru bacterii.