bătrânesc, ~ească [At: HASDEU, I. C. 30 / Pl: ~ești / E: bătrân + -esc] 1 a Caracteristic bătrânilor (1). 2 a Potrivit pentru bătrâni (1). 3 a Rămas de la (sau din) bătrâni (4) Si: de demult. 4 a (Îs) Cântec ~ Baladă populară. 5 a (Îs) Vorbă ~ească Proverb. 6 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută bătrâneasca (6).

BĂTRÂNESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru bătrâni; de bătrâni. 2) Care vine din vechime; rămas din bătrâni; de demult; vechi; strămoșesc; străbun. * Cântec ~ baladă populară. /bătrân + suf. ~esc

bătrânesc a. 1. ce ține de om bătrân: apucături bătrânești; 2. care vine de la bătrâni (buni, străbuni, etc.), din vechime: cântec bătrânesc, vorbă bătrânească.

bătrâni v vz îmbătrâni

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

bătrînesc, – ească adj. 1 Care este caracteristic bătrînilor, potrivit pentru bătrîni. Ticuri bătrînești. 2 Care a rămas de la (sau din) bătrîni; de demult. ◊ Vorbă bătrînească = proverb, zicătoare. Cîntec bătrînesc v. cîntec. • pl. -ești. /bătrîn + -esc.

BĂTRÎNESC adj. 1 De bătrîn, ca al bătrînilor: ferestre mici privesc ca niște ochi bătrînești la cei doi molifți (VLAH.) ¶ 2 Case bătrînești, casă bătrînească, casă rămasă de la bătrîni, strămoșească; cîntec ~, baladă populară, cîntec popular cu subiect epic din trecut; vorbă bătrînească, zicătoare, proverb.

†BĂTRÎNI... = ÎMBĂTRÎNI.

BĂTRÎNESC, -EASCĂ, bătrînești, adj. Rămas de la (sau din) bătrîni; vechi, din vechime, de demult, din vremea veche. Lumina se cufunda... în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 38. Iată, se arată și casa bătrînească, cu geamlîc, cu grădina din față. SADOVEANU, O. IV 13. Vorba, portul și apucăturile bătrînești nu li mai venea la socoteală [boierilor celor mai tineri]. CREANGĂ, A. 152. ◊ Cîntec bătrînesc = cîntec vechi popular cu caracter epic; baladă populară. Cîntecele bătrînești adeveresc cronicile, însă cîntecele au un ce care te mișcă pînă-n suflet. RUSSO, S, 188. Vorbă bătrînească = proverb, zicătoare. Mă-ntorc la vorba bătrînească: Sănătate, că-i mai bună decît toate! CARAGIALE, O. VII 116.

BĂTRÎNI vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNI, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîni vb. IV.

BĂTRÎNESC, -EASCĂ, bătrînești, adj. Rămas de la (sau din) bătrîni; de demult, vechi. ◊ Cîntec bătrînesc = baladă (1) populară. Vorbă bătrînească = zicătoare, proverb. ♦ Caracteristic bătrînilor, potrivit pentru bătrîni. Culoare bătrînească. – Din bătrîn + suf. -esc.

A ÎMBĂTRÂNI ~esc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

1) bătrînésc, – eáscă adj. De bătrîn, din bătrînĭ. Cîntec bătrînesc, baladă.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.

bătrânesc (desp. bă-trâ-) adj. m., f. bătrânească; pl. m. și f. bătrânești

bătrânesc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrânească; pl. m. și f. bătrânești

bătrânesc adj. m. (sil. -trâ-), f. bătrânească; pl. m. și f. bătrânești

îmbătrâni (a ~) (desp. -bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânesc, 3 sg. îmbătrânește, imperf. 1 îmbătrâneam; conj. prez. 1 sg. să îmbătrânesc, 3 să îmbătrânească

îmbătrâni (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânesc, imperf. 3 sg. îmbătrânea; conj. prez. 3 să îmbătrânească

îmbătrâni vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânesc, imperf. 3 sg. îmbătrânea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrânească

BĂTRÂNESC adj. patriarhal, tradițional, vechi. (Datini ~ești.)

Bătrânesc ≠ tineresc

ÎMBĂTRÂNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

BĂTRÎNESC adj. patriarhal, tradițional, vechi. (Datini ~.)

ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

A îmbătrâni ≠ a întineri

bătrânescul v. luncanul.

cântec bătrânesc v. baladă (IV).

bătrâni, bătrânesc, vb. intranz. – (rar) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbine de vânt, / Omu bătrâne de gând” (Papahagi, 1925: 172). – Var. a lui îmbătrâni (MDA); din bătrân (< lat. betranus = veteranus „vechi, de demult”).

bătrâni, -esc, vb. intranz. – (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbine de vânt, / Omu bătrâne de gând” (Papahagi 1925: 172). – Din bătrân (< lat. veteranus).

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.