BĂTĂTORIT¹ s. n. Faptul de a (se) bătători. – V. bătători.

BĂTĂTORIT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătorit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bătători] 1-2 Bătătorire (1-2).

bătătorit², ~ă a [At: ȘEZ. III, 150 / Pl: ~iți, ~e / E: bătători] 1 (D. pământ, drum etc.) Tasat². 2 (D. palme sau tălpi) Care au bătături.

bătătorit², -ă adj. 1 (despre pămînt, drumuri etc.) Tasat; netezit prin bătătorire; ext. pe care se umblă mult; bătucit, bătut. 2 (despre palme, mîini, tălpi) Cu bătături; bătucit. • pl. -ți, -te. /v. bătători.

bătătorit¹ s.n. Faptul de a (se) bătători. • /v. bătători.

BĂTĂTORIT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

BĂTĂTORIT¹ s. n. Faptul de a bătători. – V. bătători.

BĂTĂTORIT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. Poteca trecea drept prin mijlocul acestei frumuseți de verdeață și florile creșteau pe de margine încît atîrnau chiar pe locul bătătorit. POPESCU, B. II 19. Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc bătătorit. ȘEZ. III 150. 2. (Despre palme sau mîini) Cu pielea îngroșată, cu bătături. Arăta să fie lucrător după îmbrăcăminte... după mîinile negricioase, bătătorite. PAS, L. I 142. Dar de palme bătătorite ce zici? SADOVEANU, O. VII 297.

BĂTĂTORIT¹ s. n. Faptul de a bătători (1). Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier.

BĂTĂTORIT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mîini) Cu bătături. – V. bătători.

BĂTĂTORIT¹ s. n. Faptul de a bătători.

BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.

bătători [At: I. IONESCU, C. 59/₈ / V: -turi / Pzi: ~resc / E: bătătură] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).

bătături v vz bătători

bătăturit^1[1] sn vz bătătorit¹

bătăturit², ~ă^[1] a vz bătătorit²

bătători vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A tasa, a îndesa, a presa pentru a-l face compact, pentru a-l netezi etc.; a bătuci. 2 refl. A face bătături în palme, pe tălpi etc. • prez.ind. -esc. și (pop.) bătături vb. IV. /bătătură + -i.

bătături vb. IV. v. bătători.

BĂTĂTORI (-oresc), BĂTĂTURI (-uresc) vb. tr. A întări, a îndesa pămîntul, călcîndu-l cu picioarele sau bătîndu-l cu maiul: astupară groapa, o bătătoriră cu tălpile și plecară... (DEM.); Și-apoi în pusta mea s’o îngrop Și s’o bătăturesc cu carul (D.-ZAMF.) [bătătură].

BĂTĂTURI 👉 BĂTĂTORI.

BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.

BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămîntul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile.

BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.

A BĂTĂTORI ~esc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură

A SE BĂTĂTORI se ~ește intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură

bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură.

bătăturésc v. tr. (d. bătătură). Bat, îndes cu tălpile, cu maĭu, saŭ cu alt lucru lat: a bătături pămîntu. – Și -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. bătucesc.

bătătorit s. n.

bătătorit s. n.

bătătorit s. n.

bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, 3 sg. bătătorește, imperf. 1 bătătoream; conj. prez. 1 sg. să bătătoresc, 3 să bătătorească

bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 să bătătorească

bătători vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 sg. și pl. bătătorească

bătători

BĂTĂTORIT adj. 1. bătucit, bătut, îndesat. (Pământ ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învârtoșat. (Pământ ~.) 3. v. circulat.

BĂTĂTORIT adj. 1. bătut, îndesat, (pop.) bătucit. (Pămînt ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învîrtoșat. (Pămînt ~.) 3. bătut, circulat, frecventat, umblat. (Pe căi ~.)

BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învârtoșa. (Pământul s-a ~.)

BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)