bătători [At: I. IONESCU, C. 59/₈ / V: -turi / Pzi: ~resc / E: bătătură] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).

bătători vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A tasa, a îndesa, a presa pentru a-l face compact, pentru a-l netezi etc.; a bătuci. 2 refl. A face bătături în palme, pe tălpi etc. • prez.ind. -esc. și (pop.) bătături vb. IV. /bătătură + -i.

BĂTĂTORI (-oresc), BĂTĂTURI (-uresc) vb. tr. A întări, a îndesa pămîntul, călcîndu-l cu picioarele sau bătîndu-l cu maiul: astupară groapa, o bătătoriră cu tălpile și plecară... (DEM.); Și-apoi în pusta mea s’o îngrop Și s’o bătăturesc cu carul (D.-ZAMF.) [bătătură].

BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămîntul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile.

BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.

A BĂTĂTORI ~esc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură

A SE BĂTĂTORI se ~ește intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură

bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură.

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.

bătător, ~oare [At: CORESI, EV. /24 / V: -iu / Pl: ~i, ~oare / E: bate + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care bate. 3 a Care izbește privirea. 4 a (Fig; îe) ~ la ochi Izbitor. 5 a (Fig) Stăruitor. 6 sf Lopățică de bătut pânza când se înălbește sau când se spală rufele. 7 sn Îmblăciu. 8 sm Titirez care se mișcă cu bătăi ritmice când joagărul e în acțiune. 9 sm Mașină care bate bine smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle. 10 sn Bucată de lemn dreptunghiulară sau pătrată cu care se bat ușor literele la tipărire, pentru a se așeza la nivel, când se dă corectura sau se începe tipărirea în mașină. 11 sn Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins ca să se aleagă untul Cf drugă, berdedeu, ferclideu, perdideu, mătcă, litcă, roată. 12 sn Parte a meliței pe care se așază transversal inul sau cânepa. 13 Lopățică (împletită) în formă de palmă, cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 14 Suport pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 15 Scândură mică dreptunghiulară care servește la trasarea pământului semănat din grădină.

bătături v vz bătători

bătător², -oare s.n., s.f. I s.n. 1 Băț, obiect împletit în formă de palmă etc. cu care se bat covoare, pături, perne etc., pentru a le curăța de praf. ♦ Suport pe care se așază covoarele, cuverturile etc. pentru a fi bătute. 2 Băț subțire, cu o rotiță de lemn cu găurele la un capăt, cu care se bate laptele (prins) sau smîntîna în putinei, pentru a se alege untul. 3 Parte a meliței, pe care se așază, transversal, inul sau cînepa pentru a fi melițate. 4 Unealtă de grădinărie cu care se tasează pămîntul după semănat. 5 (tipogr.) Bucată de lemn dreptunghiulară sau pătrată cu care se bat ușor literele la tipărire, pentru a se așeza la nivel, cînd se dă corectura sau se începe tipărirea. 6 (sport) Băț folosit în base-ball. II s.f. 1 Lopățică cu care se bate pînza (cînd se înălbește) sau rufele (cînd se spală). 2 (ind. text.) Mașină care mărește prin batere gradul de destrămare și de curățare a bumbacului înainte de cardare. • pl. -oare. /lat. batt(u)atorium; cf. bate.

bătător¹, -oare adj. Care bate. ◊ Expr. Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor, evident. • pl. -ori, -oare. /bate + -ător.

bătături vb. IV. v. bătători.

BĂTĂTOR I. adj. verb. BATE ¶ 1 Care bate ¶ 2 ~ la ochi. II. BĂTĂTOR sm. Cel ce bate: fu bătut de patru ~i (DOS.). III. BĂTĂTOR (pl. -toare) sn. 1 🐑 Bățul cu care se bate laptele prins, brighidău, mîtcă ¶ 2 Limba meliței (DAM.) IV. BĂTĂTOARE sf. 1 Maiu, lopățică cu care se bate pînza cînd se nălbește, cu care se bat rufele cînd se spală (L.-M.) (🖼 411) ¶ 2 🔧 Un fel de titirez care se mișcă cu bătăi ritmice cînd joagărul e în acțiune (DAM.) ¶ 3 🚜 = BATOZĂ ¶ 4 📰 Bucată dreptunghiulară de lemn solid, cu ajutorul căreia mașinistul bate forma, spre a o așeza la nivel, înainte de a începe tiparul (🖼 412).

BĂTĂTURI 👉 BĂTĂTORI.

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.

BĂTĂTOARE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică de bătut pînza cînd se înălbește sau rufele cînd se spală. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle.

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj. (Numai în loc. adj.) Bătător la ochi = care atrage atenția, izbitor, evident. În poartă își așeză o firmă bătătoare la ochi. VLAHUȚĂ, O. A. 207.

BĂTĂTOARE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică cu care se bate pînza (cînd se înălbește) sau rufele (cînd se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pînă cînd se destramă fibrele. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătoare.

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător.

BĂTĂTOARE ~ori f. 1) Lopată mică cu care se bat rufele sau pânza la spălat sau la înălbit. 2) Mașină pentru bătut bumbacul sau cânepa (în scopul destrămării firelor și curățării lor de impurități). /<lat. batt[u]atorium

BĂTĂTOR² ~oare (~ori, ~oare): ~ la ochi care apare ca evident și incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător

bătător a. care bate: bătător la ochi, care prea se vede, care face impresiune, place vederii. ║ m. unealtă de bătut laptele spre a se alege untul.

bătătór, -oáre adj. Care bate. Bătător la ochĭ, izbitor (fr. frappant), atrăgător de atențiune. S.f., pl. orĭ. Scuturătoare, vergĭ împletite de scuturat covoarele și mobilele. Legătură de fășiĭ de hîrtie puse într’un băț de alungat muștele. Batoză. V. apărătoare, tiripleașcă.

bătăturésc v. tr. (d. bătătură). Bat, îndes cu tălpile, cu maĭu, saŭ cu alt lucru lat: a bătături pămîntu. – Și -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. bătucesc.

bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, 3 sg. bătătorește, imperf. 1 bătătoream; conj. prez. 1 sg. să bătătoresc, 3 să bătătorească

bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 să bătătorească

bătători vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 sg. și pl. bătătorească

bătători

bătătoare (mai de rufe; mașină; palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătorii; pl. bătători

bătător¹ adj. m., s. m., pl. bătători; f. sg. și pl. bătătoare

bătătoare (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătorii; pl. bătători

bătător¹ adj. m., pl. bătători; f. sg. și pl. bătătoare

bătătoare (mai de rufe, mașină) s. f., g.-d. art. bătătorii; pl. bătători

bătător adj. m., pl. bătători; f. sg. și pl. bătătoare

BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învârtoșa. (Pământul s-a ~.)

BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)

BĂTĂTOARE s. v. îmblăciu.

BĂTĂTOARE s. v. călfuță.

bătătoare s. v. ÎMBLĂCIU.

BĂTĂTOARE s. (TIPOGR.) călfuță.