11 definiții pentru axiomatic
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AXIOMATIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique.
axiomatic, ~ă [At: GEOM. SP., ap. DA ms / P: ~xi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr axiomatique] 1-2 a Întemeiat pe o axiomă (1-2). 3-4 a Cu caracter de axiomă (1- 2). 5-6 a (Îlav) În mod ~ Cu certitudine. 7-8 a (Îal) Valabil fără demonstrație. 9 a (Îs) Metodă ~ă Metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime, numite axiome, deduce noi propoziții, numite teoreme. 10 sf Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor (2). 11-12 sf Totalitate a axiomelor (1-2). 13 sf Demonstrație prin axiome (2) (a unei idei, a unei teorii etc.). 14-15 sf Culegere de axiome (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AXIOMATIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AXIOMATIC, -ă, axiomatici, -e, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. S-a ajuns, către sfîrșitul secolului al XiX-lea, la o revizuire a întregii baze axiomatice a geometriei. GEOMETRIA S. 99. – Pronunțat: -xi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AXIOMATIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiomatique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AXIOMATIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ◊ Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. [< fr. axiomatique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AXIOMATIC, -Ă I. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♦ metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme). II. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie. (< fr. axiomatique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AXIOMATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de axiomă; propriu axiomei. /<fr. axiomatique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
axiomatic (desp. -xi-o-) adj. m., pl. axiomatici, f. axiomatică, pl. axiomatice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
axiomatic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomatici; f. axiomatică, pl. axiomatice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
axiomatic adj. m. (sil. -xi-o-), pl. axiomatici; f. sg. axiomatică, pl. axiomatice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-xi-o-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
axiomatic, axiomaticăadjectiv
- 1. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- S-a ajuns, către sfîrșitul secolului al XiX-lea, la o revizuire a întregii baze axiomatice a geometriei. GEOMETRIA S. 99. DLRLC
- 1.1. Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. DN
-
etimologie:
- axiomatique DEX '09 DEX '98 DN