AUTOOBSERVARE, autoobservări, s. f. Faptul de a se autobserva; auto-observație, introspecție. [Pr.: a-u-] – V. autoobserva.

autoobservare sf [At: DA ms / P: a-u-to-ob~ / Pl: ~vări / E: autoobserva] 1 Analizare a vieții psihice proprii Si: autoobservație (1), (rar) autoobservat¹ (1). 2 Observare de către sine însuși a propriei conștiințe Si: autoobservație (2), (rar) autoobservat¹ (2).

AUTOOBSERVARE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + observare.

AUTOOBSERVARE, autoobservări, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; introspecție. – Din auto¹- + observare.

AUTOOBSERVARE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva].

AUTOOBSERVA, autoobserv, vb. I. Refl. A-și analiza propria persoană și viață (psihică). [Pr.: a-u-] – Auto¹- + observa.

autoobserva vr [At: DEX² / P: a-u-to-ob~ / Pzi: ~serv / E: auto¹- + observa] 1 A-și analiza propria persoană și viață (psihică). 2 A-și observa propria conștiință.

AUTOOBSERVA, autoobserv, vb. I. Refl. A-și analiza propria persoană și viață (psihică). [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto¹- + observa.

AUTOOBSERVA vb. I. refl. A se observa pe sine, a-și analiza propria viață psihică. [Cf. fr. autoobserver].

AUTOOBSERVA vb. refl. a-și observa propriile acțiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective. (< fr. autoobserver)

autoobserva vb. refl. I 1963 A se observa pe sine însuși v. autodocumenta (din auto1- + observa; cf. fr. autoobserver; DN3, DEX-S)

autoobservare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservării; pl. autoobservări

autoobservare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservării; pl. autoobservări

autoobservare s. f. (sil. a-u-) → observare

autoobserva vb. (sil. a-u-to-ob-) → observa

AUTOOBSERVARE s. v. introspecție.

AUTOOBSERVARE s. (PSIH.) introspecție.