AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jul 2002 | Greșeală de tipar

AUTONÓM adj. liber, (înv. și pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

Autonom ≠ dependent, subordonat, supus
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar

autonóm adj. m. (sil. a-u-), pl. autonómi; f. sg. autonómă, pl. autonóme
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

AUTONÓM ~ă (~i, ~e) Care ține de autonomie; propriu autonomiei. Regiune ~ă. /<fr. autonome, lat. autonomus
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 10 Nov 2004 | Greșeală de tipar

AUTONÓM, -Ă adj. care se bucură de autonomie; independent. (< fr. autonome, gr. autonomos)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar