AUTOMULȚUMÍRE s.f. Satisfacție de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; autoîncântare. [Pr: a-u-] – Auto¹- + mulțumire.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jul 2002 | Greșeală de tipar

AUTOMULȚUMÍRE s. autoîncântare. (Sentiment de ~.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

automulțumíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automulțumírii
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

AUTOMULȚUMÍRE s.f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese, care duce la suficiență, la stagnare, la regres și la lipsă de vigilență; autoîncântare. [< auto¹- + mulțumire].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 10 Nov 2004 | Greșeală de tipar

AUTOMULȚUMÍRE s. f. mulțumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare; autoîncântare. (< auto¹- + mulțumire)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar