autoflagelare sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autoflagela] 1 Chinuire fizică aplicată sieși din fanatism religios, pentru a ispăși un păcat Si: autoflagelație (1), automortificare, (rar) autoflagelat¹ (1). 2 (Fig) Cauzare de către sine însuși a unor suferințe morale Si: autoflagelație (2), (rar) autoflagelat¹ (2). 3 (Fig) Exces de autocritică Si: autobiciuire (2), autoflagelație (3), (rar) autoflagelat¹ (3).

AUTOFLAGELARE, autoflagelări, s. f. Acțiunea de a se autoflagela.

AUTOFLAGELARE s.f. Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [< autoflagela].

AUTOFLAGELARE s. f. acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. ◊ obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp. (< autoflagela)

AUTOFLAGELA, autoflagelez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice pentru răscumpărarea păcatelor. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + flagela.

autoflagela vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto¹- + flagela] 1 A se supune unor chinuri fizice, sub imperiul unor credințe mistice. 2 (Fig) A-și cauza suferințe morale. 3 (Fig) A face exces de autocritică Si: a se autobiciui (2).

AUTOFLAGELA, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase; adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + flagela.

AUTOFLAGELA, autoflagelez, vb. I. Refl. (Învechit; despre adepții unor secte religioase) A se biciui, a se tortura singur, a se supune de bunăvoie unor torturi fizice inutile, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat.

AUTOFLAGELA, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase) A se tortura singur, a se supune unor torturi fizice, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat. – Din auto¹- + flagela.

AUTOFLAGELA vb. I. refl. A se supune singur unor chinuri fizice (mai ales sub impulsul unor credințe mistice). [Cf. fr. autoflageller].

AUTOFLAGELA vb. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credințe mistice. (< fr. autoflageller)

A SE AUTOFLAGELA mă ~ez intranz. (despre adepții unor secte religioase) A se supune benevol unor torturi fizice pentru ispășirea păcatelor. [Sil. a-u-to-fla-] /<fr. autoflageller

autoflagelare (desp. a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelării; pl. autoflagelări corectat(ă)

autoflagelare (a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelării; pl. autoflagelări

autoflagelare s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelare

autoflagela (a se ~) (desp. a-u-to-fla-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoflagelez, 3 se autoflagelează; conj. prez. 1 sg. să mă autoflagelez, 3 să se autoflageleze; imper. 2 sg. afirm. autoflagelează-te; ger. autoflagelându-mă

!autoflagela (a se ~) (a-u-to-fla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoflagelează

autoflagela vb. (sil. a-u-to-fla-), ind. prez. 1 sg. autoflagelez, 3 sg. și pl. autoflagelează

AUTOFLAGELARE s. v. autoflagelație.

AUTOFLAGELARE s. (BIS.) autoflagelație. (~ unui fanatic.)