2 intrări
15 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie).
AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autodeterminare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 3/6 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autodetermina] 1 Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (1). 2 Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării (1) Si: autodeterminat1 (2). 3 Decidere de sine stătătoare de către un popor asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire, la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat și la formarea unui stat independent. Fiind dușmanul neîmpăcat al oricărei subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul la autodeterminare națională a popoarelor și independența popoarelor mici, și este inamicul cel mai hotărît și consecvent al subjugării unui popor de către celălalt. DOC. PART. 285.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat. – Din auto1- + determinare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTODETERMINARE s.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / < autodetermina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTODETERMINARE s. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTODETERMINARE ~ări f. Principiu politic conform căruia un stat sau o națiune își alege singură regimul economic, politic, social și cultural. [G.-D. autodeterminării] /auto- + determinare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
autodetermina vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~termin / E: fr autodetermination] (D. popoare) A decide singur în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODETERMINA vb. I. refl. A aplica principiul de autodeterminare. [După fr. autodétermination].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE AUTODETERMINA mă autodetermin intranz. A aplica principiul autodeterminării. /auto- + a (se) determina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autodeterminare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminării; pl. autodeterminări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autodeterminare (a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminării; pl. autodeterminări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autodeterminare s. f. (sil. a-u-) → determinare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+autodetermina (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autodetermină; conj. prez. 3 să se autodetermine; ger. autodeterminându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
autodetermina vb. (sil. a-u-) → determina
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-u-
verb (V2) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autodeterminare, autodeterminărisubstantiv feminin
- 1. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Fiind dușmanul neîmpăcat al oricărei subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul la autodeterminare națională a popoarelor și independența popoarelor mici, și este inamicul cel mai hotărît și consecvent al subjugării unui popor de către celălalt. DOC. PART. 285. DLRLC
- 1.1. Ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Auto- + determinare DEX '09 DEX '98
- autodétermination DEX '09 DEX '98 MDN '00
- samoopredelenie DEX '09 DEX '98
-
autodetermina, autodeterminverb
- 1. A aplica principiul de autodeterminare. DN
etimologie:
- autodétermination DN