2 intrări
11 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOCUNOAȘTERE, autocunoașteri, s. f. Faptul de a se autocunoaște. [Pr.: a-u-] – V. autocunoaște.
autocunoaștere sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autocunoaște] 1 Cunoaștere de către sine însuși Vz autocunoaște. 2 (Psh) Metodă de autocunoaștere (1) prin introspecție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOCUNOAȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOCUNOAȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCUNOAȘTE, autocunosc, vb. III. Refl. A-și cunoaște propria persoană. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autocunoaște vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocunosc / E: auto1- + cunoaște] A se cunoaște pe sine însuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOCUNOAȘTE, autocunosc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOCUNOAȘTE vb. III. refl. A-și cunoaște propria persoană. [< auto1- + cunoaște].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCUNOAȘTE vb. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații. (< auto1- + cunoaște)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+autocunoaștere s. f., g.-d. art. autocunoașterii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
autocunoaște vb. (sil. a-u-) → cunoaște
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3, DEX '09 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-u-
verb (V620) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autocunoaștere, autocunoașterisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autocunoaște. DEX '09 DN
- 1.1. Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. DN
-
etimologie:
- autocunoaște DEX '09 DEX '98 DN
autocunoaște, autocunoscverb
- 1. A-și cunoaște propria persoană. DEX '09 DN
etimologie:
- Auto- + cunoaște DEX '09 DEX '98 DN