autoclavă sf [At: LTR² / P: a-u~ / V: ~av sn / Pl: ~ve / E: fr autoclave] 1 Vas cu pereții groși, închis ermetic, care servește la sterilizare sau la efectuarea reacțiilor sub presiune. 2 Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din interior.

AUTOCLAVĂ, cutoclave, s. f. Vas cu pereții groși, închis ermetic, care servește la sterilizare sau la efectuarea reacțiilor sub presiune. Impregnarea mecanică a lemnului în autoclavă a fost inventată în U.R.S.S.

AUTOCLAVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient dinspre interior și se menține închis prin presiunea din recipient. – După fr. autoclave.

AUTOCLAVĂ s.f. 1. Vas închis ermetic, servind de obicei la sterilizare sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient, menținîndu-se închis prin presiunea din interior. [Var. autoclav s.n. / < fr., it. autoclave, cf. gr. autos – însuși, lat. clavis – cheie].

AUTOCLAVĂ s. f. 1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice și chimice sub presiune (la o temperatură ridicată). 2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior. (< fr. autoclave)

AUTOCLAVĂ ~e f. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări sub presiune. [Sil. a-u-to-cla-] /<fr. autoclave

autoclav sn vz autoclavă

*AUTOCLAV (pl. -ve) sn. Aparat alcătuit dintr’un vas de metal care se poate închide ermetic și în care, prin acțiunea aburilor, se sterilizează instrumente chirurgicale, pansamente, etc. (🖼 271) [fr.].

AUTOCLAV s.n. v. autoclavă.

autoclavă (desp. a-u-to-cla-) s. f., g.-d. art. autoclavei; pl. autoclave

autoclavă (a-u-to-cla-) s. f., g.-d. art. autoclavei; pl. autoclave

autoclavă s. f. (sil. a-u-to-cla-), g.-d. art. autoclavei; pl. autoclave