opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOAPRECIERE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-e-re] – V. autoaprecia.

autoapreciere [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoaprecia] Apreciere a propriilor calități și defecte Si: autoapreciat1.

AUTOAPRECIERE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia.

AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [< autoaprecia].

autoapreciere s. f. Judecată, analiză a propriei persoane ◊ „Iată două tulburătoare autoaprecieri [ale lui Th. Mann] despre «Muntele vrăjit».” Cont. 6 IX 63 p. 3 (din auto1- + apreciere; DN3)

AUTOAPRECIA, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia.

AUTOAPRECIA, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia.

autoaprecia vr [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + aprecia] A-și aprecia propriile calități și defecte.

AUTOAPRECIA vb. I. refl. A-și aprecia propriile calități și defecte. [Pron. a-u-to-a-pre-ci-a, p. i. -ciez, 3,6 -ciază. / < auto1- + aprecia].

AUTOAPRECIA vb. refl. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie). (< auto1- + aprecia)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoapreciere s. f., g. -d. art. autoaprecierii; pl. autoaprecieri

autoaprecia vb. (sil. a-u-to-a-) → aprecia

Intrare: autoapreciere
autoapreciere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoapreciere
  • autoaprecierea
plural
  • autoaprecieri
  • autoaprecierile
genitiv-dativ singular
  • autoaprecieri
  • autoaprecierii
plural
  • autoaprecieri
  • autoaprecierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autoaprecia
  • silabație: a-u-to-a- info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoaprecia
  • autoapreciere
  • autoapreciat
  • autoapreciatu‑
  • autoapreciind
  • autoapreciindu‑
 singular plural
  • autoapreciază
  • autoapreciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoapreciez
 (să)
  • autoapreciez
  • autoapreciam
  • autoapreciai
  • autoapreciasem
a II-a (tu)
  • autoapreciezi
 (să)
  • autoapreciezi
  • autoapreciai
  • autoapreciași
  • autoapreciaseși
a III-a (el, ea)
  • autoapreciază
 (să)
  • autoaprecieze
  • autoaprecia
  • autoaprecie
  • autoapreciase
plural I (noi)
  • autoapreciem
 (să)
  • autoapreciem
  • autoapreciam
  • autoapreciarăm
  • autoapreciaserăm
  • autoapreciasem
a II-a (voi)
  • autoapreciați
 (să)
  • autoapreciați
  • autoapreciați
  • autoapreciarăți
  • autoapreciaserăți
  • autoapreciaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoapreciază
 (să)
  • autoaprecieze
  • autoapreciau
  • autoapreciară
  • autoapreciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoapreciere, autoaprecierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoaprecia. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: autoevaluare
etimologie:
  • vezi autoaprecia DEX '09 DEX '98 DN

autoaprecia, autoapreciezverb

  • 1. A se aprecia singur; a se autoevalua. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: autoevalua
etimologie:
  • Auto- + aprecia DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.