opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOACUZARE, s. f. Faptul de a se autoacuza. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.

autoacuzare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~zări / E: autoacuza] 1 Acuzare de către sine însuși Si: (rar) autoacuzație (1), autoacuzat1 (1), învinovățire. 2 (Med) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare Si: (rar) autoacuzație (2), autoacuzat1 (2).

AUTOACUZARE, autoacuzări, s. f. Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.

AUTOACUZARE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation].

AUTOACUZA, autoacuz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.

AUTOACUZA, autoacuz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.

autoacuza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~cuz / E: auto1- + acuza] A se acuza.

AUTOACUZA vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].

AUTOACUZA vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)

autoacuza vb. refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze.” Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoacuzare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării

autoacuzare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoacuzării

autoacuzare s. f. (sil. a-u-to-a-), g.-d. art. autoacuzării; pl. autoacuzări

autoacuza (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoacuz, 3 se autoacuză; conj. prez. 1 sg. să mă autoacuz, 3 să se autoacuze; imper. 2 sg. afirm. autoacuză-te; ger. autoacuzându-mă

*autoacuza (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacuză

autoacuza vb. (sil. a-u-to-a- ) → acuza

Intrare: autoacuzare
autoacuzare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoacuzare
  • autoacuzarea
plural
  • autoacuzări
  • autoacuzările
genitiv-dativ singular
  • autoacuzări
  • autoacuzării
plural
  • autoacuzări
  • autoacuzărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autoacuza
  • silabație: a-u- info
verb (V1)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoacuza
  • autoacuzare
  • autoacuzat
  • autoacuzatu‑
  • autoacuzând
  • autoacuzându‑
 singular plural
  • autoacuză
  • autoacuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoacuz
 (să)
  • autoacuz
  • autoacuzam
  • autoacuzai
  • autoacuzasem
a II-a (tu)
  • autoacuzi
 (să)
  • autoacuzi
  • autoacuzai
  • autoacuzași
  • autoacuzaseși
a III-a (el, ea)
  • autoacuză
 (să)
  • autoacuze
  • autoacuza
  • autoacuză
  • autoacuzase
plural I (noi)
  • autoacuzăm
 (să)
  • autoacuzăm
  • autoacuzam
  • autoacuzarăm
  • autoacuzaserăm
  • autoacuzasem
a II-a (voi)
  • autoacuzați
 (să)
  • autoacuzați
  • autoacuzați
  • autoacuzarăți
  • autoacuzaserăți
  • autoacuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoacuză
 (să)
  • autoacuze
  • autoacuzau
  • autoacuzară
  • autoacuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoacuzare, autoacuzărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoacuza. DEX '09 DN
    • 1.1. medicină Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. DN
etimologie:
  • vezi autoacuza DEX '09 DEX '98 DN

autoacuza, autoacuzverb

  • 1. A se acuza singur. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.