2 intrări
19 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1); aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.
auriu, ~ie [At: BARONZI, L. 94/6 / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: aur + -iu] 1 a De culoarea aurului (1) Si: aurit2 (7). 2 a Cu strălucirea aurului (1) Si: aurit2 (8). 3 a (D. păr; spc) Blond Si: aurit2 (9). 4 a (D. grâu; spc) Copt2 Si: aurit2 (10), daurit2 (10), dauriu (4). 5 a (D. fructe; spc) Rumen. 6 sn Culoare ca a aurului (1). 7 sf Soi de struguri aurii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURIU adj. De coloarea aurului, strălucitor ca aurul: în depărtări se ’ntindeau... cîmpuri aurii cu spicele coapte (CAR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AURIU, -IE, aurii, adj. 1. De culoarea aurului. Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. ◊ (Substantivat) Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. 2. Fig. Frumos, măreț, strălucitor. Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. – Pronunțat: a-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului. – Din aur + suf. -iu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AURIU ~ie (~ii) Care are culoarea (și strălucirea) aurului. Bucle ~ii. /aur + suf. ~iu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
auriu a. care seamănă cu aurul, având coloarea galbenă și lucitoare a aurului: cal auriu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
auríŭ, -íe adj. (d. aur). Ca de aur: hîrtie aurie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nicio vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi disperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-fierăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta e cu totul altceva. 3. (Astron.; n. pr. pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ♦ Una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
auriu (desp. a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. și f. aurii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
auriu (a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. și f. aurii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
auriu adj. m. (sil. a-u-), f. aurie; pl. m. și f. aurii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
auriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pește-auriu (pește) s. m., pl. pești-aurii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pește-auriu (specie de pești) s. m., pl. pești-aurii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pește-auriu s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AURIU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AURIU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-u-riu
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
auriu, aurieadjectiv
-
- Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. DLRLC
- În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
- Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. DLRLC
- 1.1. Frumos, măreț, strălucitor. DLRLCsinonime: frumos măreț strălucitor
- Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. DLRLC
-
-
etimologie:
- Aur + sufix -iu. DEX '98 DEX '09
pește-auriu, pești-auriisubstantiv masculin
- 1. Pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus). DEX '09