atlet, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr athlète, lat athleta] 1 sm (Ant) Luptător sau gimnast profesionist în jocurile publice. 2 sm (Ant; pex) Om cu o mare forță fizică. 3 smf Sportiv care practică atletismul. 4 smf Persoană cu o constituție fizică robustă și armonioasă. 5 (Fig; rar) Luptător de frunte pentru o doctrină, o idee etc.

*ATLET sm., *ATLETĂ (pl. -ete) sf. 1 🏛 Luptător care lua parte la jocurile publice din vechea Grecie ¶ 2 Pr. ext. Om voinic, puternic, deprins cu exercițiile trupului (🖼 260): era voinic, cu o musculatură de atlet (VLAH.) ¶ 3 fig. Cel ce ia parte cu înverșunare la o luptă de idei, de principii, etc.: atleți ai credinței, ai libertății [fr. athlète].

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică exerciții de atletism. Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. ♦ Fig. Luptător. Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății.

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).

ATLET, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].

ATLET, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

ATLET ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Sportiv care practică atletismul. 2) fig. Persoană cu o constituție robustă. [Sil. a-tlet] /<lat. athleta, fr. athlete

atletă (desp. a-tle-) s. f., g.-d. art. atletei; pl. atlete

atletă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atletei; pl. atlete

atletă s. f. (sil. -tle-), pl. atlete