atenansă sf [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: ~nță / Pl: ~se / E: fr attenance] (Rar) 1 Corp secundar al unei case, unde se află bucătăria, spălătoria etc. 2 Acareturi.

atenanță sf vz atenansă

*ATENANSĂ, -ANȚĂ, mai des pl. ATENANSE, -ANȚE sf. Părțile accesorii ale unei locuințe, dependente: ușa coridorului ce duce la atenanțe (CAR.) [comp. fr. attenant, it. attenenza].

ATENANSĂ, atenanse, s. f. (De obicei la pl.) Corp secundar al unei case (mai de mult separat de aceasta sau situat într-o aripă laterală folosit pentru scopuri secundare. V. dependințe. Bucătărie, spălătorie și alte atenanse. – Variantă: atenanță (GALACTION, O. I 26, CARAGIALE, O. II 97) s. f.

ATENANSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. [Var.: (înv.) atenanță s. f.] – După fr. attenant.

ATENANSĂ s.f. (mai ales la pl.) Anexă a unei case, folosită în scopuri diferite. V. dependință. [Pl. -se. / cf. it. attenenza, fr. attenant].

ATENANSĂ s. f. anexă a unei case, clădiri etc.; dependință. (< fr. attenance, it. attenanza)

atenansă s. f., g.-d. art. atenansei; pl. atenanse

atenansă s. f., g.-d. art. atenansei; pl. atenanse

atenansă s. f., g.-d. art. atenansei; pl. atenanse

atenansă, pl. atenanse

ATENANSE s. pl. v. dependințe.

ATENANSE s. pl. dependințe (pl.). (Casă cu ~.)

atenanță (atenanțe), s. f. – Edificiu alăturat, corp secundar. Fr. attenant „alăturat”.

atenansă, atenanse, s. f. (glum.) testicul