2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASUDAT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.

ASUDAT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.

asudat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 97 / Pl: ~ați, ~e / E: asuda] 1 Transpirat2. 2 Ostenit2. 3 Aburit2. 4 Câștigat cu greu.

asudat1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: asuda] 1 Transpirație. 2 Asudare (2). 3 Aburire. 4 (Fig) Strădanie. 5 (Reg; ccr) Câștig anevoios. 6 (Îs) Baie de ~ Baie de aburi.

ASUDAT I. adj. 1 p. ASUDA 2 fig. Trecut prin multe necazuri, încercat: mai ~ și mai zbuciumat sînt (CANT.). II. ASUDAT sbst. Faptul de a asuda.

ASUDAT, -Ă, asudați, -te, adj. (Despre ființe) Plin de sudoare, transpirat, nădușit. Ofițerii... își scoaseră cușmele și își șterseră frunțile asudate. SADOVEANU, O. VI 75. Coborau prăfuiți, asudați, pe jumătate goi, cu sacii pe umeri. BART, E. 294. Sosise un tînăr plăieș, a cărui cal asudai păștea înșelat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. ♦ Fig. (Despre lucruri) Aburit. Prin geamurile asudate abia străbate o lumină bolnavă și fumurie ce se îneacă în picla de afară. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Păreții murdari și asudați de umezeală. CONTEMPORANUL, V 1.

ASUDAT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare, transpirat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Aburit. – V. asuda.

asudat a. 1. plin de sudoare, nădușit; 2. fig. obosit, trudit. ║ n. rezultatul asudării.

asudát n. Asudare: cu asudatu n’am folosit nimica.

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

asuda [At: URECHE, ap. LET. I, 98/93 / Pzi: asud și (rar) ~dez / E: ml assudare] 1 vi (D. oameni și animale) A secreta sudoarea prin porii pielii Si: a transpira, (pop) a înăduși. 2 vi (Îe; irn) A ~ sub limbă A-i fi frig. 3 vi (Îae; irn) A se lăuda că a muncit mult, fără să fi făcut mare lucru. 4 vi (Îe; irn) A nu-i ~ nici limba A acuza de lene un om foarte muncitor. 5 vi (Îe) A nu ~ de vorba cuiva A nu-i păsa de vorba cuiva. 6 vi (Îe) A-i ~ cuiva urechea pentru ceva A aștepta cu nerăbdare o veste. 7 vi (Fig; d. obiecte) A se aburi. 8 vi (Fig; d. oameni) A-și da silința. 9 vtf (Rar) A face pe cineva să asude. 10 vtf (Fig) A-i da cuiva mult de lucru. corectat(ă)

ASUDA (-ud) I. vb. intr. 1 A se acoperi de sudoare, a năduși: bietul Romîn asuda bătînd cu prăjina în boii lui (ALECS.); fig.: a nu ~ de ceva, a nu-i păsa de ceva, a nu-și face inimă rea de ceva; proverb: ~ sub limbă (ZNN.), se zice, în bătaie de joc, de cei ce se vaită că au muncit mult, pe cînd de fapt nu au făcut nimic; fig.: a-i ~ urechea pentru ceva (ZNN.), a aștepta o veste cu nerăbdare 3 Pr. ext. A scoate umezeală, a lăsa aburi: dădu Dumnezeu un soare de frigea pămîntul și asudau pietrele (DLVR.); aburii se ridică... de pe mămăliga ce asudă pe fund (VLAH.) 4 fig. A munci din greu, a-și da toată silința, a osteni mult pentru a căpăta ceva, pentru a ajunge la ceva: Alții luptă și asudă, Iar izbînda e a lui (VLAH.). II. vb. tr. A face să îndure multe, a face viața grea cuiva, a căzni: i-au și supus sub jugul lor, de cîteva ori i-au asudat, rocoșindu-se (GR.-UR.) [lat. assudare].

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A secreta sudoare prin porii pielii; a transpira, a năduși. Asuda cumplit; și noaptea storcea prosoape ude. BART, E. 380. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Deodată dinții crîșcau, Din ochișori lăcrămau, Pe trupușor asudau... Și nimic nu mai ziceau. TEODORESCU, P. P. 264. ◊ Expr. A asuda sub limbă, se zice în bătaie de joc despre cei care se plîng că le e cald pentru că ar fi muncit din greu, cînd, în realitate, nu au făcut nimic. ◊ Tranz. Fig. Trecutul meu asudă lacrimi. BENIUC, V. 149. ♦ Fig. (Despre obiecte) A se aburi. Ferestrele asudă. Pereții asudă.Fig. A scoate aburi. Aburii se ridică molatici în tavan de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97. 2. Fig. A se osteni, a se obosi, a se trudi, a se nevoi. Voi, carii sînteți îmboldiți Spre-a artelor cultură Și asudați și vă trudiți Muncind literatură. VĂCĂRESCU, P. 351. ♦ A munci. Știința își va pune toate bunurile în slujba celor ce asudă. CAMILAR, TEM. 78. Cînd a venit vremea secerișului, Obăienii asudau pe lanurile Mîndreștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 99. – Prez. ind. și: (neobișnuit) asudez (DELAVRANCEA, H. T. 36).

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plîng că au muncit din greu, fără să fi făcut, în realitate, (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A se obosi, a se osteni, a se trudi; p. ext. a munci. – Lat. assudare.

A ASUDA asud intranz. 1) A elimina sudoare; a transpira. 2) (despre obiecte de sticlă, pereți etc.) A se acoperi cu aburi; a se aburi. 3) fig. A obosi muncind; a se trudi. /<lat. assudare

ASUDA vb. (Mold., Ban., Trans. N) A transpira. A: Că cine nu ari pîră de nebun pre acela drumățu mărgînd în cale, asudînd și merge cîntînd și obîrșind calea, îndată ari lăcrăma? NCCD, 257. C: Asud. Sudo. AC, 329. Trupu-mi de gînduri mi-asudă, Din ochi lacrime mă udă. CÎNTECE, 2v; cf. LEX. MARS., 200, 247. ♦︎ A face pe cineva să nădușească dîndu-i mult de lucru; a chinui, a asupri. A: Mai apoi, de i-au și supus supt giugul lor [turcii pe moldoveni], de cîteva ori i-au asudat, rocoșindu-se. URECHE. Etimologie: lat. assudare.

asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.

2) asúd, a -á, v. intr. (lat. ex-súdo, -sudáre, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V. sud 4). Scot pin poriĭ peliĭ, din pricina călduriĭ, o umoare ca apa. Mă aburesc: geamurile aŭ asudat. Fig. Mă trudesc: mult am asudat pîn’am reușit. V. tr. Fac să asude: mĭ-aĭ asudat calu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asuda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asud, 2 sg. asuzi, 3 asu; conj. prez. 1 sg. să asud, 3 să asude

asuda (a ~) vb., ind. prez. 3 asu

asuda vb., ind. prez. 1 sg. asud, 3 sg. și pl. asu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASUDAT adj. înnădușit, nădușit, transpirat, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~.)

ASUDA vb. 1. v. transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.)

ASUDA vb. v. munci, obosi, osteni, trudi.

asuda vb. v. MUNCI. OBOSI. OSTENI. TRUDI.

ASUDA vb. 1. a (se) înnăduși, a năduși, a transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asuda (asud, asudat), vb. – A năduși, a transpira. – Mr. asud, megl. sud. Lat. assūdāre (Pușcariu 155; Candrea-Dens., 107; REW 3076; DAR; cf. Rosetti, I, 163); reprezentanții romanici derivă de la lat. sudare.Der. asud, s. n. (transpirație; pisică, Ononis hircina); asudător, adj. (sudorific); asudătură, s. f. (sudoare); asudoare, s. f. (Trans., sudoare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asuda, asud, v.i. A transpira, a năduși. – Lat. assudare „a asuda” (CDDE, MDA).

asuda, asud, vb. intranz. – A transpira, a năduși. – Lat. assudare „a asuda” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, MDA).

Intrare: asudat
asudat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asudat
  • asudatul
  • asudatu‑
  • asuda
  • asudata
plural
  • asudați
  • asudații
  • asudate
  • asudatele
genitiv-dativ singular
  • asudat
  • asudatului
  • asudate
  • asudatei
plural
  • asudați
  • asudaților
  • asudate
  • asudatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asuda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asuda
  • asudare
  • asudat
  • asudatu‑
  • asudând
  • asudându‑
singular plural
  • asu
  • asudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asud
(să)
  • asud
  • asudam
  • asudai
  • asudasem
a II-a (tu)
  • asuzi
(să)
  • asuzi
  • asudai
  • asudași
  • asudaseși
a III-a (el, ea)
  • asu
(să)
  • asude
  • asuda
  • asudă
  • asudase
plural I (noi)
  • asudăm
(să)
  • asudăm
  • asudam
  • asudarăm
  • asudaserăm
  • asudasem
a II-a (voi)
  • asudați
(să)
  • asudați
  • asudați
  • asudarăți
  • asudaserăți
  • asudaseți
a III-a (ei, ele)
  • asu
(să)
  • asude
  • asudau
  • asuda
  • asudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asudat, asudaadjectiv

  • 1. Plin de sudoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ofițerii... își scoaseră cușmele și își șterseră frunțile asudate. SADOVEANU, O. VI 75. DLRLC
    • format_quote Coborau prăfuiți, asudați, pe jumătate goi, cu sacii pe umeri. BART, E. 294. DLRLC
    • format_quote Sosise un tînăr plăieș, a cărui cal asudat păștea înșelat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre lucruri: aburit. DLRLC
      sinonime: aburit
      • format_quote Prin geamurile asudate abia străbate o lumină bolnavă și fumurie ce se îneacă în pîcla de afară. VLAHUȚĂ, O. A. 135. DLRLC
      • format_quote Păreții murdari și asudați de umezeală. CONTEMPORANUL, V 1. DLRLC
etimologie:
  • vezi asuda DEX '98 DEX '09

asuda, asudverb

  • 1. A secreta sudoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Asuda cumplit; și noaptea storcea prosoape ude. BART, E. 380. DLRLC
    • format_quote Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. DLRLC
    • format_quote Deodată dinții crîșcau, Din ochișori lăcrămau, Pe trupușor asudau... Și nimic nu mai ziceau. TEODORESCU, P. P. 264. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Trecutul meu asudă lacrimi. BENIUC, V. 149. DLRLC
    • 1.1. A se aburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aburi
      • format_quote Pereții asudă. Ferestrele asudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat A scoate aburi. DLRLC
      • format_quote Aburii se ridică molatici în tavan de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97. DLRLC
    • chat_bubble ironic A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A munci depunând mari eforturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voi, carii sînteți îmboldiți Spre-a artelor cultură Și asudați și vă trudiți Muncind literatură. VĂCĂRESCU, P. 351. DLRLC
    • 2.1. Munci. DLRLC
      sinonime: munci
      • format_quote Știința își va pune toate bunurile în slujba celor ce asudă. CAMILAR, TEM. 78. DLRLC
      • format_quote Cînd a venit vremea secerișului, Obăienii asudau pe lanurile Mîndreștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 99. DLRLC
  • comentariu neobișnuit Prezent indicativ și: asudez. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.