astronaută s. f. Femeie cosmonaut ◊ „În laboratoarele NASA a început testarea unui lot de 12 femei, în vederea lansării în spațiul extraterestru a unei echipe de astronaute.” R.l. 4 XI 73 p. 6. ◊ „Nu se pune problema unei pregătiri mai îndelungate a astronautelor [...] ci a realizării unor nave spațiale ușor modificate, în concordanță cu specificul feminin.” R.l. 3 XI 75 p. 6; v. și Cont. 14 X 77 p. 4 (din astronaut + suf. moț. -ă; BD 1970; Ec. Goga Lex. 51)

ASTRONAUT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

ASTRONAUT, -Ă s. m. f. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut. (< fr. astronaute)

femeie-astronaut(ă) s. f. (astr.) Femeie care a îmbrățișat profesia de astronaut ◊ „Anul viitor N. A. S. A. va recruta primul lot de 43 de femei-astronaute. Dintre acestea se va alege prima echipă care va fi lansată în spațiu în anul 1979.” R.l. 8 XI 76 p. 6 (din femeie + astronaut; cf. fr. femme-cosmonaute; DMN 1967)

astronaută s. f., g.-d. art. astronautei; pl. astronaute

*astronaută s. f., g.-d. art. astronautei; pl. astronaute

ASTRONAUT s. cosmonaut.

ASTRONAUT s. cosmonaut.