astăvi v [At: LB / Pzi: ~vesc / E: a + stăvi] (Trs) A zăbovi.

ASTĂVI (-ăvesc) vb. refl. Trans. (BUD.) A sta într’un loc, a zăbovi [👉 STĂVI].

astăvésc, V. stăvesc.

stăvésc (mă) v. refl. (vsl. stavati și -viti, a se opri, d. stati, a sta. V. stavă, pri- și ză-stăvesc). Mă așez, mă stabilesc, trăĭesc: șoariciĭ nu se pot stăvi la noĭ de frica pisiciĭ. Ban. Trans. Mă liniștesc, am răgaz: nu mă pot stăvi să vin pe la tine de mulțimea trebilor. Mă aleg cu, posed, am: nu ne putem stăvi cu găinĭ de atîțĭa dihorĭ, m’am stăvit cu puținĭ banĭ. – Și ast- (Trans.).