ASIMPTOTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote.

asimptotă sf [At: DN³ / Pl: ~te / E: fr asymptote] (Mat) Dreaptă de care se apropie o curbă și pe care o atinge la infinit.

*ASIMPTOTĂ (pl. -te) adj. și sf. 📐 Dreaptă ale cărei puncte spre infinit sînt infinit de apropiate de punctele corespunzătoare ale unei curbe [fr.].

ASIMPTOTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Din fr. asymptote.

ASIMPTOTĂ, asimptote, s. f. (Geom.) Linie de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită.

ASIMPTOTĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Fr. asymptote (< gr.).

ASIMPTOTĂ s.f. Dreaptă de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge decît la infinit. [< fr. asymptote, cf. gr. asymptotos].

ASIMPTOTĂ s. f. dreaptă față de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată. (< fr. asymptote)

ASIMPTOTĂ ~e f. mat. Dreaptă de care se apropie o curbă, fără a o atinge în spațiul finit. /<fr. asymptote

*asimptótă f., pl. e (vgr. asýmptotos, care nu coincide, d. a 6 și sympípto, coincid. V. simptomă). Geom. Linie dreapta care se apropie constant de o curbă fără s’o poată ajunge vre-odată. V. limită.

asimptotă (desp. -simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptotei; pl. asimptote

!asimptotă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptotei; pl. asimptote

asimptotă s. f. (sil. -simp-), pl. asimptote