ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Armean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Armean + suf. -esc.

armenesc, ~ească [At: MUSTE, ap. LET. III, 27 / V: ~măn~, ~min~ / Pl: ~ești / E: armean + -esc] 1-8 a Armean (6-13). 9 sfa Armeană (14). 10 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 (Pop; îc) Cuc ~ Pupăză. 13 (Pop; îs) Vizită ~ească Vizită foarte lungă.

ARMENESC I. adj.. 1 Al Armenilor, de Armean: biserica armenească; alfabetul ~ (👉 TABELA V) ¶ 2 iron. Vizită armenească, vizită peste măsură de lungă ¶ 3 iron. Mold. 🐦 Cuc ~, pupăză. II. ARMENEASCĂ sf. Mold. (I.-GH.) Joc popular.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Armean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Armean + suf. -esc.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj. De armean, al armenilor.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj. Armean. – Din armean + suf. -esc.

ARMENESC ~ească (~ești) Care aparține Armeniei sau populației ei; din Armenia. /armean + suf. ~esc

armenesc a. ce ține de Armean sau de Armenia: țară armenească, obiceiu armenesc (v. cuc).

armenésc, -eáscă adj. Din Armenia, de Armean: limba armenească. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. ◊ Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

armănesc, ~ească a vz armenesc

arminesc, ~ească a vz armenesc

CUC sm. 1 🐦 Pasăre acățătoare care-și depune ouăle în cuiburile altor păsări (Cuculus canorus) (🖼 1632); poporul crede că dacă-i cîntă cuiva cucul în dreapta sau în față îi va merge bine, dacă-i cîntă în stînga, îi va merge rău: vai de mine! îmi cîntă cucu ’n stînga! (ALECS.); de aci și expresiunea: bată-l cucul! bată-l norocul ¶ 2 (P) Singur ca un ~, singur ca ~ul, mai adesea adv. singur ~,singur singurel: bine că-s sănătoasă, dar rău că-s numai singură ca ~ul (RET.); baba stă singură ~ (DLVR.); îi cîntă ~ul în casă, stă singur; îi cîntă ~ul în pungă, e cu punga goală; de flori de ~ (VOR.), umblă în dorul lelii, fără nici un rost; a sări ~, a sări în sus de bucurie; a (se) face ~, a (se) îmbăta: tot îndesa paharele boierului ... pînă-l făcu ~ (ISP.); cît (e) ~ul, pînă e ~ul, niciodată: nu mai văzu soarele cu ochii cît cucu (ISP.); a prinde mingea în ~, a o prinde din sbor ¶ 3 De-a cucul, jocul copiilor de-a ascunsele, pentru că cel ce se ascunde strigă cucu! – de-a mingea ’n ~ (PAMF.), Trans. de a cucii, un joc al copiilor cu mingea (PĂC.) ¶ 4 🐦 ~ ARMENESC, iron. pupăză ¶ 5 STUPITUL-~ULUI, MĂRGICA-~ULUI, GLASUL-~ULUI, ouăle inelarului (Gastropacha neustria), lipite în formă de inel pe rămurelele arborilor, despre care poporul crede că provin din scuipatul cucului (🖼 1638) ¶ 6 🌿 CIOBOȚICA-CUCULUI 👉 CIOBOȚICĂ; – FLOAREA-CUCULUI, plantă de 30-50 centrimetri înălțime, cu flori roze, uneori albe, care crește prin livezi (Lychnis flos cuculi) (🖼 1633); LAPTELE-CUCULUI¹, plantă cu suc lăptos, cu flori galbene dispuse în umbele (Euphorbia helioscopia) (🖼 1634); – LAPTELE-CUCULUI² ALIOR¹; – LAPTELE-CUCULUI³ = LAPTELE-CÎINELUI¹; – LIMBA-CUCULUI, plantă ierboasă, numită și „dragoste” ce crește prin pășunile de la munte (Botriychium lunaria) (🖼 1635); – MĂLAIUL-CUCULUI mică plantă ierboasă cu flori brune sau gălbui, ce seamănă cu pipirigul (Luzula campestris) (🖼 1636); – PĂLĂRIA-CUCULUI 👉 PĂLĂRIE; – STUPITUL-CUCULUI, SCUIPATUL-CUCULUI, cu tulpina cilindrică, cu flori roșcate sau liliachii dispuse în raceme (Cardamine pratensis) (🖼 1637); – TRIFOIUL-CUCULUI (VOR.), un fel de măzărică înaltă cu flori ghiurghiulii ¶ 7 Ceasornic de perete ale cărui bătăi, la fie-care ceas sau la jumătățile de ceas, imită glasul cucului (🖼 1639): un ceasornic cu ~ ... era aninat deasupra unui scrin (GN.) [lat.].

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

cuc-armenesc (pupăză) s. m., pl. cuci-armenești

cuc-armenesc (pupăză) s. m., art. cucul-armenesc

cuc-armenesc s. m., art. cucul-armenesc

ARMENESC adj. armean. (Limba ~ească.)

ARMENESC adj. armean. (Limba ~.)

CUC-ARMENESC s. v. pupăză.

cuc-armenesc s. v. PUPĂZĂ.