ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Armean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Armean + suf. -esc.

armenesc, ~ească [At: MUSTE, ap. LET. III, 27 / V: ~măn~, ~min~ / Pl: ~ești / E: armean + -esc] 1-8 a Armean (6-13). 9 sfa Armeană (14). 10 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 (Pop; îc) Cuc ~ Pupăză. 13 (Pop; îs) Vizită ~ească Vizită foarte lungă.

ARMENESC I. adj. 1 Al Armenilor, de Armean: biserica armenească; alfabetul ~ (👉 TABELA V) ¶ 2 iron. Vizită armenească, vizită peste măsură de lungă ¶ 3 iron. Mold. 🐦 Cuc ~, pupăză. II. ARMENEASCĂ sf. Mold. (I.-GH.) Joc popular.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Armean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Armean + suf. -esc.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj. De armean, al armenilor.

ARMENESC, -EASCĂ, armenești, adj. Armean. – Din armean + suf. -esc.

ARMENESC ~ească (~ești) Care aparține Armeniei sau populației ei; din Armenia. /armean + suf. ~esc

armenesc a. ce ține de Armean sau de Armenia: țară armenească, obiceiu armenesc (v. cuc).

armenésc, -eáscă adj. Din Armenia, de Armean: limba armenească. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. ◊ Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

armănesc, ~ească a vz armenesc

arminesc, ~ească a vz armenesc

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

armenesc adj. m., f. armenească; pl. m. și f. armenești

cuc-armenesc (pupăză) s. m., pl. cuci-armenești

cuc-armenesc (pupăză) s. m., art. cucul-armenesc

cuc-armenesc s. m., art. cucul-armenesc

ARMENESC adj. armean. (Limba ~ească.)

ARMENESC adj. armean. (Limba ~.)

CUC-ARMENESC s. v. pupăză.

cuc-armenesc s. v. PUPĂZĂ.