32 de definiții pentru armăsar
din care- explicative (21)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [Var.: (reg.) harmăsar s. m.] – Lat. [equus] admissarius.
ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [Var.: (reg.) harmăsar s. m.] – Lat. [equus] admissarius.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
armăsar [At: HEM 1689 / V: ~iu, ~masar, harmas~, h~, ~ăcs~, (pop) h~iu, hăr~, (reg) trăcs~ / E: ml (equus)admisarius] 1-2 sm, a (Reg; șîs) Cal ~ Cal mascul necastrat (falnic și iute) Si: (cal) armig, cal nejugănit. 3 sm (Fig) Bărbat recunoscut pentru potența sa. 4 sm (Îe) A face din țânțar ~ A exagera. 5 sm (Pop; îe) L-a făcut mama ~ A avea fire iute. 6 sm (Pop; îe) Fierbe oala cu harmasar Fierbe în clocot. 7 sm (Pan; pop) Armăsar tânăr (3). 8 sm (Pan; pop) Cuiul care se bagă prin capătul proțapului și care prinde jugul. 9 sm (Pan; pop; îf hăr~) Partea mai ridicată dintr-un proțap care nu este alcătuit dintr-o bucată Cf armăsărel Si: (pop) cătușă. 10 sm (Pop; îf h~iu) Aparat cu care se îndreaptă la plug rotița la mic sau la mare. 11 sn (Pop; îf h~) Element la moară cu care se dă drumul (sau se îngreunează) piatra morii Si: (pop) tălpoaie, ursoaice, armăsărel. 12 sm (Pop; la războiul de țesut; îf ~iu) Slobozitor. 13 sm (Arg; înv) Cântar fals. 14 sm (Tip) Bielă care conduce platforma mașinii de tipărit în mișcarea de du-te-vino la imprimare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMĂSAR sm. 1 🐒 Cal nejugănit; proverb: ~ul bun se vinde din grajd, se zice cînd un lucru bun n’are nevoie să fie lăudat; proverb: ~ul cînd îmbătrînește ajunge la rîșniță, se zice despre cineva care nu mai e bun de nimic, dacă a îmbătrînit; proverb: a face din țîntar ~, a mări peste măsură însușirile, însemnătatea unui lucru, a exagera ¶ 2 Mold. Trans. (HASD.) (CONV.) 🔧 = ARMĂSĂREL2 [lat. vulg. armĭssarius = clas. admissarius].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul bun de prăsilă; p. ext. cal falnic, mîndru, iute. Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești, unde erau cei mai frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-și aleagă unul. ISPIRESCU, I,. 3. Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. BOLINTINEANU, O. 35. Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96. ◊ Expr. A face din țînțar armăsar = a exagera. - Variantă: (regional) harmăsar (ALECSANDRI, P.P. 169) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMĂSAR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat. ◊ Expr. A face din țînțar armăsar = a exagera. [Var.: (reg.) harmăsar s. m.] – Lat. [equus] admissarius.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMĂSAR ~i m. Cal mascul necastrat. /<lat. admissarius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armăsar m. 1. cal nejugănit; 2. Mold. cătușa carului [Lat. vulg. ARMESSARIUS = clasic (EQUUS) ADMISSARIUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armăsár m. (lat. armessarius îld. admissarius, de unde și alb. harmăsuar, ĭar d. mold. harmasar vine rut. harmesár. V. emisar). Cal întreg (nejugănit). A face din țînțar armăsar, a exagera grozav.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARMĂSAR s. m. v. armăsar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARMĂSAR s. m. v. armăsar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armasar sm vz armăsar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armăcsar sm vz armăsar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armăsariu sm vz armăsar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harmasar sm vz armăsar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harmăsariu sm vz armăsar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărmăsar sm vz armăsar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMĂSĂRAȘ sm. dim. 🐒 ARMĂSAR.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMĂSĂREL sm. 1 🐒 dim. ARMĂSAR ¶ 2 🔧 Cuiul lung care prinde cătușa de proțap și se prelungește pînă la pămînt de ține jugul ridicat (👉 PROȚAP).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMĂSĂRUȘ sm. 🐒 dim. ARMĂSAR: intră în curțile domnești în săltăturile... unui ~ arăbesc (ODOB.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HARMĂSAR s. m. V. armăsar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
harmasar m. Mold. V. armăsar: o herghelie de harmasari AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
harmasár, V. armăsar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
armăsar s. m., pl. armăsari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
armăsar s. m., pl. armăsari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armăsar s. m., pl. armăsari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armăsar
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
armăsar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARMĂSAR s. (Transilv. și Ban.) armig. (Un ~ pursânge.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMĂSAR s. (Transilv. și Ban.) armig. (Un ~ pursînge.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
armăsar (armăsari), s. m. – Cal mascul necastrat. Lat. armessārius, de la [equus] admissārius, cu același sens (Schuchardt, Vokal., I, 141; Pușcariu 126; Candrea-Dens., 93; REW 177; DAR; Phillipide, II, 631); cf. alb. harmëšuar, sard. ammesardzu (Wagner 108). Forma armessārius, atestată, pare inexplicabilă la Candrea-Dens., dar apare explicată în DAR. În plus, pentru trecerea lui ad- la ar- înaiante de labială, cf. A. Ernoult, Mél. Soc. Ling., XIV (1907-8), p. 473-5. Este de asemenea posibil să fi intervenit în acest caz analogia cu gr. χάρμα „atelaj, tracțiune de cai”. REW 177 presupune că din alb. a intrat în rom. o formă harmașar (cu ș), care pare a se datora unei greșeli (cf. Graur, BL, V, 86). – Din rom. provine rut. harmasar (Miklosich, Wander., 16; Candrea, Elemente, 404).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
armăsar, armăsari, s.m. Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m, fixată pe una din aripile porților de lemn tradiționale; servește la închiderea porții. – Prin metaforă, armăsar < lat. vulg. armessarius, de la (equus) admissarius (DER). ■ Cuv. rom. > magh. hermekszár (Bakos, 1982), ucr. harmasar (Candrea, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armăsar, armăsari, s.m. – Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m, fixată pe una din aripile porților de lemn; servește la închiderea porții, prin fixarea capătului liber în batcă (Nistor, 1977: 22; Vad-Maramureș). – Prin metaforă, armăsar < lat. vulg. armessarius, de la (equus) admissarius (DER). Cuv. rom. > magh. hermekszár (Bakos, 1982), ucr. harmasar (Candrea, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armăsar, -i, s.m. – Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m., fixată pe una din aripile porților de lemn; servește la închiderea porții, prin fixarea capătului liber în batcă (Nistor 1977 22; Vad). – Prin metaforă, armăsar < lat. armessarius; Cuv. rom. preluat în magh. (hermekszár) (Bakos 1982).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
armăsar, armăsarisubstantiv masculin
-
- 1.1. Cal falnic, mândru, iute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești, unde erau cei mai frumoși armăsari din toată împărăția, ca să-și aleagă unul. ISPIRESCU, I,. 3. DLRLC
- Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. BOLINTINEANU, O. 35. DLRLC
- Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96. DLRLC
- A face din țânțar armăsar = exagera. DLRLCsinonime: exagera
-
-
etimologie:
- [equus] admissarius DEX '09 DEX '98