ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s.m. Titlu dat starețului unui mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 14 Mar 2004 | Greșeală de tipar

arhimandrít s. m., pl. arhimandríți
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ARHIMANDRÍ//T ~ți m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Stareț al unei mănăstiri mari. /<sl. arhimandritu
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

arhimandrít (arhimandríți), s.m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s.f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 4 Jun 2006 | Greșeală de tipar