2 intrări
16 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARCAȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.
ARCAȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arcaș sm [At: BIBLIA (1688), 14/1 / Pl: ~i / E: arc + -aș] 1 Oștean înarmat cu arc (1). 2 Persoană care trage cu arcul (1). 3 (Astr; înv; art) Săgetătorul. 4 (Înv; Buc) Pompier (la sat), membru al unei societăți tradiționale țărănești, întemeiată în amintirea arcașilor lui Ștefan cel Mare. 5 (Înv; Buc; pex; lpl) Asociația arcașilor (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARCAȘ sm. 🎖️ Purtător de arc, soldat înarmat cu arc (🖼 184,185, 186): din nou se strîng ~ii în jurul viteazului (VLAH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARCAȘ, arcași, s. m. (Învechit) Oștean înarmat cu arc. Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Se vede că acesta-i vestind Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45. Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARCAȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARCAȘ ~i m. 1) arh. Ostaș înarmat cu arc. 2) Persoană care trage cu arcul. 3) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; Săgetătorul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /arc + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arcaș m. soldat înarmat cu arcul: ei văd curgând pe dealuri arcașii din Orhei AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arcáș m. (d. arc). Vechĭ. Soldat armat cu arc. Azĭ. Buc. (În amintirea vechilor arcașĭ aĭ luĭ Ștefan cel Mare). Membru al uneĭ societățĭ de gimnastică și tragere la țintă, (june saŭ căciular în Trans.), care împlinește și rolu de pompier la țară. Constelațiunea săgetătoruluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
‡ARCĂȘIE sf. 🎖️ Meseria de arcaș (HASD.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+Arcaș (zodie) (pop.) s. propriu m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
arcaș (oștean) s. m., pl. arcași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arcaș s. m., pl. arcași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arcaș s. m., pl. arcași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARCAȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetar, (înv.) săgetaș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON., n. pr.; art.) v. Săgetătorul.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARCAȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetar, (înv.) săgetaș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON.; art.) săgetătorul (art.). (~ este numele unei constelații.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
arcaș, arcașisubstantiv masculin arcașă, arcașesubstantiv feminin
- 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162. DLRLC
- Se vede că acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. DLRLC
- Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45. DLRLC
- Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474. DLRLC
-
- 2. Sportiv participant în probele de tragere cu arcul. dexonline
-
etimologie:
- Arc + sufix -aș. DEX '09 DEX '98