dexonline

info

3 intrări

36 de definiții

explicative DEX (29)
ortografice DOOM (6)
argou (1)

Explicative DEX

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

arăcit², ~ă a [At: ȘEZ. II, 42^h/33 / V: (înv) hăr~, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

arăcit¹ sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ARĂCIT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcit, hărăgit s. n.

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.]

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCI vb. IV v. arăci.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGI vb. IV v. arăci.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

arăci vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac¹] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

hărăci vt(a) vz arăci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

hărăcit¹ sn vz arăcit¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

hărăcit², ~ă a vz arăcit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

hărăgi v vz arăci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

hărăgit² sn vz arăcit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

hărăgit³, ~ă a vz arăcit²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ARĂCI (arăcesc) vb. tr. 🚜 A pune araci la viță, etc.

ARĂCIRE sf., ARĂCIT sbst. 🚜 Faptul de a arăci.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

HĂRĂCI vb. IV V. arăci.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

HĂRĂGI vb. IV V. arăci.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăci (TEODORESCU, P. P. 315), hărăgi (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

A ARĂCI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A HĂRĂGI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

arăcì v. a sprijini pe arac.

arăcésc v. tr. V. hărăcesc.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).

Ortografice DOOM

arăcit s. n.

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

arăcit s. n.

arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 1 arăceam; conj. prez. 1 sg. să arăcesc, 3 să arăcească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 să arăcească

arăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. arăcească

Argou

arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

Intrare: arăcit (adj.)

arăcit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	arăcit	arăcitul arăcitu‑	arăcită	arăcita
nominativ-acuzativ	plural	arăciți	arăciții	arăcite	arăcitele
genitiv-dativ	singular	arăcit	arăcitului	arăcite	arăcitei
genitiv-dativ	plural	arăciți	arăciților	arăcite	arăcitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

hărăcit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hărăcit	hărăcitul hărăcitu‑	hărăcită	hărăcita
nominativ-acuzativ	plural	hărăciți	hărăciții	hărăcite	hărăcitele
genitiv-dativ	singular	hărăcit	hărăcitului	hărăcite	hărăcitei
genitiv-dativ	plural	hărăciți	hărăciților	hărăcite	hărăcitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

hărăgit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hărăgit	hărăgitul hărăgitu‑	hărăgită	hărăgita
nominativ-acuzativ	plural	hărăgiți	hărăgiții	hărăgite	hărăgitele
genitiv-dativ	singular	hărăgit	hărăgitului	hărăgite	hărăgitei
genitiv-dativ	plural	hărăgiți	hărăgiților	hărăgite	hărăgitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: arăcit (s.n.)

arăcit² (s.n.) substantiv neutru (numai) singular

substantiv neutru (N29)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	arăcit	arăcitul arăcitu‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	arăcit	arăcitului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

hărăcit² (s.n.) substantiv neutru (numai) singular

substantiv neutru (N29)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hărăcit	hărăcitul hărăcitu‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	hărăcit	hărăcitului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

hărăgit² (s.n.) substantiv neutru (numai) singular

substantiv neutru (N29)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hărăgit	hărăgitul hărăgitu‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	hărăgit	hărăgitului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: arăci

arăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) arăci	arăcire	arăcit arăcitu‑	arăcind arăcindu‑	singular	plural
		(a) arăci	arăcire	arăcit arăcitu‑	arăcind arăcindu‑	arăcește	arăciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	arăcesc	(să) arăcesc	arăceam	arăcii	arăcisem
	a II-a (tu)	arăcești	(să) arăcești	arăceai	arăciși	arăciseși
	a III-a (el, ea)	arăcește	(să) arăcească	arăcea	arăci	arăcise
plural	I (noi)	arăcim	(să) arăcim	arăceam	arăcirăm	arăciserăm arăcisem
	a II-a (voi)	arăciți	(să) arăciți	arăceați	arăcirăți	arăciserăți arăciseți
	a III-a (ei, ele)	arăcesc	(să) arăcească	arăceau	arăciră	arăciseră

hărăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) hărăci	hărăcire	hărăcit hărăcitu‑	hărăcind hărăcindu‑	singular	plural
		(a) hărăci	hărăcire	hărăcit hărăcitu‑	hărăcind hărăcindu‑	hărăcește	hărăciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hărăcesc	(să) hărăcesc	hărăceam	hărăcii	hărăcisem
	a II-a (tu)	hărăcești	(să) hărăcești	hărăceai	hărăciși	hărăciseși
	a III-a (el, ea)	hărăcește	(să) hărăcească	hărăcea	hărăci	hărăcise
plural	I (noi)	hărăcim	(să) hărăcim	hărăceam	hărăcirăm	hărăciserăm hărăcisem
	a II-a (voi)	hărăciți	(să) hărăciți	hărăceați	hărăcirăți	hărăciserăți hărăciseți
	a III-a (ei, ele)	hărăcesc	(să) hărăcească	hărăceau	hărăciră	hărăciseră

hărăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT407)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) hărăgi	hărăgire	hărăgit hărăgitu‑	hărăgind hărăgindu‑	singular	plural
		(a) hărăgi	hărăgire	hărăgit hărăgitu‑	hărăgind hărăgindu‑	hărăgește	hărăgiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hărăgesc	(să) hărăgesc	hărăgeam	hărăgii	hărăgisem
	a II-a (tu)	hărăgești	(să) hărăgești	hărăgeai	hărăgiși	hărăgiseși
	a III-a (el, ea)	hărăgește	(să) hărăgească	hărăgea	hărăgi	hărăgise
plural	I (noi)	hărăgim	(să) hărăgim	hărăgeam	hărăgirăm	hărăgiserăm hărăgisem
	a II-a (voi)	hărăgiți	(să) hărăgiți	hărăgeați	hărăgirăți	hărăgiserăți hărăgiseți
	a III-a (ei, ele)	hărăgesc	(să) hărăgească	hărăgeau	hărăgiră	hărăgiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

arăcitsubstantiv neutru

1. Faptul de a arăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Arăcitul viei. DLRLC

etimologie:

vezi arăci DEX '98 DEX '09

arăci, arăcescverb

1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. DEX '09 DLRLC

etimologie:

arac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.