APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar². – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de RACAI, 30 Sep 2003 | Greșeală de tipar

APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru ...) 2. v. simț. 3. v. facultate.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

APTITÚDIN//E ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 17 Jan 2006 | Greșeală de tipar

APTITÚDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar