APROVIZIONARE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.

aprovizionare sf [At: I. IONESCU, M. 354 / P: ~zi-o~ / V: (înv) ~visi~, ~isione, ~iune, (înv) app~ / Pl: ~nări / E: aproviziona] 1 Procurare de hrană, materiale etc. Hrana, proviziile etc. necesare traiului pentru o vreme oarecare. 3 Dotare cu utilaje, materiale etc. pentru un anumit scop. 4 Serviciul dintr-o instituție care se ocupă cu aprovizionarea (5). 5 Personalul de la aprovizionare (5).

APROVIZIONARE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.

APROVIZIONARE, aprovizionări, s. f. 1. (Urmat uneori de determinări introduse prin prep. «cu») Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. prin măsuri adecvate. Aprovizionarea orașelor cu produse agricole și a satelor cu mărfuri industriale s-a îmbunătățit considerabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 147. 2. Serviciu al unei întreprinderi sau al unei instituții, care se ocupă cu procurarea materialelor, utilajului, alimentelor etc. L-am găsit... în căruța aprovizionării. SAHIA, N. 119. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONARE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-]

APROVIZIONARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Instituție, serviciu care se ocupă cu aprovizionarea (1). [< aproviziona].

APROVIZIONARE s. f. 1. acțiunea de a (se) aproviziona. 2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1). (< aproviziona)

APROVIZIONARE ~ări f. 1) v. A APROVIZIONA. 2) Secție, serviciu care se ocupă cu procurarea unor materiale, bunuri de consum etc. /v. a aproviziona

aprovizionare f. strângere de proviziuni.

*aprovizionáre f. Acțiunea de a aproviziona.

approviziona v vz aproviziona

aprovisiona vtr vz aproviziona

aprovisionare sf vz aprovizionare

aprovisione sf vz aprovizionare

aproviziona vtr [At: (a. 1840) ap. TDRG² / P: ~zi-o~ / V: (înv) approvisi~, ~iuna^[1], (înv) app~ / Pzi: ~nez / E: fr approvisionner] A(-și) procura (pentru o vreme oarecare) hrană, materiale etc.

*APROVIZIONA (-ionez) I. vb. tr. A înzestra pentru mai mult timp cu cele trebuincioase (în spec. pentru hrană): era însărcinat a ~ zilnic cu praf și proiectile toate acele baterii (I.-GH.). II. vb. refl. A-și procura pentru mai mult timp cele trebuincioase: trebue să ne aprovizionăm, că vin sărbătorile [fr.].

APROVIZIONA, aprovizionez, vb. 1. Tranz. A prevedea un sector al vieții economice cu materii prime sau cu mărfuri de consum; a asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale, a procura materiale sau provizii. [Industria] aprovizionează satul cu mărfuri industriale de consum individual – țesături, îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de uz casnic și altele. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 31. ◊ Refl. Lumea se aprovizionează pentru iarnă. ◊ Chemindu-i sub steaguri, principele [Ion-vodă cel Cumplit] îi înștiință de mai nainte de numărul zilelor pentru care trebuie să se aprovizioneze cu hrană. HASDEU, I. V. 80. ♦ (Cu privire la unele arme de foc) A încărca magazia armei cu cartușele care urmează a fi apoi introduse de acolo în țeavă. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONA, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.

APROVIZIONA vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc. 2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].

APROVIZIONA vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. (< fr. approvisionner)

aproviziona vb. I (fin.) A depune bani într-un cont ◊ „Nicu nu și-a mai aprovizionat contul cam de multă vreme.” (din fr. aprovisionner)

A APROVIZIONA ~ez tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc. ) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. [Sil. a-pro-vi-zi-o-] /<fr. approvisionner

aprovizionà v. a îngriji cu proviziuni.

*aprovizionéz v. tr. (fr. approvisionner). Procur proviziunĭ. V. refl. Îmĭ procur proviziunĭ.

aprovizionare (desp. a-pro-, -zi-o-) s. f., g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări

aprovizionare (a-pro-, -zi-o-) s. f., g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări

aprovizionare s. f. (sil. -pro-, -zi-o-), g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări

aproviziona (a ~) (desp. a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. aprovizionez, 3 aprovizionează; conj. prez. 1 sg. să aprovizionez, 3 să aprovizioneze

aproviziona (a ~) (a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 aprovizionează

aproviziona vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. prez. 1 sg. aprovizionez, 3 sg. și pl. aprovizionează

aprovizionez.

APROVIZIONA vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)

APROVIZIONA vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)